dimineaţă

O aromă ciudată în dimineaţa asta. Zgomotul obişnuit al tramvaielor, motoarele încă neîncinse ale maşinilor amestecate cu miros de nisip şi mare.

Aud mirosul, mai puternic decît gălăgia matinală. Vîntul călduţ îmi aduce în nări sarea încinsă de ieri, de cîteva zile, de departe. O dată cu sarea vin valurile, încet, se întind pe nisipul umed rece. O melodie simplă, obsedantă în liniştea ei. Ritm aproape copilăresc, mă las prins de sunetul dulce ca şoapta unei vrăjitoare frumoase dansînd încet, obsesiv, în lumina orbitoare a mării nemişcate.

Conturul minunat, corp decupat de lumina pură, crudă, încă rece. Fiori de la un val ce-mi atinge talpa dreaptă, mă las purtat de vîntul ce-mi gîdilă pielea arsă de ani, de praf, de aşteptare. Undeva, deasupra oraşului, nu mai aud şinele pocnind, nici claxoanele agresive. E totul calm. E totul linişte.

Vrei să auzi?

Advertisements

One thought on “dimineaţă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s