Poveşti de criză

  
Specialiştii spun că, pe timp de criză, apar cele mai interesante oportunităţi. Sigur, mulţi dintre noi îşi imaginează că aceste ocazii sînt pentru alţii, pentru cei care au pus ceva bani deoparte sau care au cîteva uşi deschise, măcar întredeschise.
Cel puţin două poveşti din săptămîna care se încheie dovedesc contrariul.

 

 Prima istorioară vine din SUA. O singură călătorie a cîinelui lor a fost de ajuns pentru Alysa Binder şi Dan Wiesel ca să-şi dea seama animalele de companie au nevoie de o variantă mai bună pentru călătoriile cu avionul. În 2005 le-a venit ideea: o companie aviatică exclusiv pentru pisici, cîini şi alte animale asemenea. Timp de 4 ani, cei doi americani au făcut planuri peste planuri, au discutat cu reprezentanţii aeroporturilor, au prospectat piaţa în căutarea posibililor clienţi. În sfîrşit, la începutul săptămînii acesteia, a plecat prima cursă. Şi, deşi un loc costă 250 de dolari, avionul a fost plin. Şi nu doar atît: biletele pentru cele 5 aeronave ale companiei sînt rezervate pentru următoarele două luni. Serviciile pe care le oferă “Pet Airways” fac diferenţa faţă de companiile obişnuite. Totul începe în aeroporturi, unde clienţii (în general patrupezi, dar nu sînt excluşi nici alţii..) stau liniştiţi în sălile de aşteptare special concepute pentru ei. Apoi, intră pe mîna stewarzilor, care le oferă o scurtă plimbare înainte de zbor. Plimbare ce include şi mult-aşteptata pauză la toaletă. În timpul zborului, aceeaşi grijă: clienţii primesc, o dată la 15 minute, vizita zîmbitorilor însoţitori. Călătoria animalelor durează mai mult decît cea a stăpînilor, pentru că “Pet Airways” planifică opriri pentru masă şi baie. Dar clienţii vor ajunge la destinaţie proaspeţi şi cu mare chef de joacă. 

 Cea de-a doua poveste vine din Japonia. Şi începe cam aşa: “Asami Takahara îşi începe ziua de lucru la staţia de tren Shinagawa cu un zîmbet.” Şi ea, şi ceilalţi angajaţi ai companiei. Chiar dacă nu e neapărat un zîmbet datorat unei amintiri plăcute sau unei glume pe care a spus-o un coleg vesel. 

 Înainte de a-şi începe munca, toţi angajaţii îşi măsoară zîmbetele în faţa unui scaner. E noua regulă impusă de administraţie pentru a îmbunătăţi relaţia dintre angajaţi şi clienţi. Sigur, nu toată lumea are chef să zîmbească, dar tehnologia are soluţii pentru a înlătura posibilele grimase. O voce suavă îi ajută pe angajaţi să-şi îmbunătăţească performanţele: “Zîmbetul tău e tot mai frumos, încă puţin!” sau “Zîmbeşte… ca şi cum ai fi fericită…” 

 Pînă la urmă, toată lumea e puţin mai fericită: angajaţii, pentru că îşi încep ziua cu o glumă, clienţii pentru că au de-a face cu oameni cel puţin destinşi, şi, în fine, administraţia, pentru motive evidente. 

 Două poveşti fără nici o legătură evidentă. Prima, o afacere pornită dintr-un vis, care are toate premisele să se transforme într-o… afacere de vis. A doua, o decizie a unor şefi care s-au hotărît să învingă posomorala angajaţilor printr-un joc. 

 Din spatele ambelor povestioare, răzbate însă un vînticel de optimism. De care avem, cu toţii, mare nevoie. 

Advertisements