Despre lumea vînzătorilor încruntaţi

  
Fata de la magazinul de unde îmi iau ţigări şi, uneori, ziare şi cărţi nu-mi răspunde la salut. Că nu-mi răspunde la salut nu e nimic, mai grav e că, de fiecare dată – şi asta se întîmplă cam la două zile – o surprind ba mîncînd, ba vorbind la telefon, ba întreţinîndu-se cu un potenţial iubit. Oricum ar fi , nu pare niciodată să-i facă vreo plăcere să mă vadă.

 

 – Bună ziua! 

– ! 

 – Vă rog, două pachete de Marlboro şi voi lua şi “Le Monde Diplomatique”. 

 – 283 de mii…500… 

 – ?? 

 Mă recunosc perfect confuz cînd îmi spune cifra asta. De ce? Ce înseamnă? Cîţi lei… Dar, de fiecare dată, mă gîndesc că oricum am deranjat-o şi că nu se face să o deranjez şi mai tare. Şi calculez în gînd, grăbindu-mă, în acelaşi timp, să scot banii. Sau, dacă procesul e prea complicat, recurg la cardul bancar. 

 – Vă mulţumesc foarte mult! O zi bună! 

 N-are rost să mai spun că nu primesc nici un răspuns. După un şir de astfel de “dialoguri”, am început să mă întreb ce aş putea face. Adică, de ce să nu reuşesc să vorbesc cu ea? O fi problema la mine? 

 E blondă. (pe cuvîntul meu de onoare că nu sînt ironic, putea fi, la fel de bine, brunetă sau roşcată sau şatenă, dar domnişoara aceasta e blondă, deci voi respecta adevărul.) Cu siguranţă, cineva i-a spus de mai multe ori că e şi foarte frumoasă. Nu e pe gustul meu, dar sînt convins că nici eu n-am cum să-i fiu pe plac, la puţinele mele kilograme şi la tupeul meu enervant cu care salut, spun “vă rog” şi “o zi bună.” Cel mai probabil, ştie că locul ei nu e acolo, în spatele tejghelei altfel arătoasă, sau măcar colorată de la belşugul de gumă de mestecat, reviste şi cărţi la pachet cu ziare de anvergură. Toate, frumos aranjate. Mai ştie că, într-o zi, nu foarte departe de fiecare zi pe care o petrece acolo, un prinţ plin de bune intenţii şi cu un cont, hai două, direct proporţionale cu frumuseţea şi generozitatea sa, ei bine, acest domn va veni şi-o va scoate de aici. Pînă atunci, îşi pierde vremea cu amici vremelnici, care-i laudă frumuseţea prin sms-uri din pachetul de 1000 plus 500 de minute în reţea. 30 naţionale. 

 M-am hotărît: sigur, poate părea bizar, dar sînt cam căpos.. îmi voi continua teatrul meu cu “bună-ziua-vă-rog-frumos-o-zi-bună” pînă cînd domnişoara îmi va răspunde. Pentru început, mă mulţumesc cu un răspuns la “O zi bună!” 

 Apoi, alimentat de acest prim succes, va fi mai simplu: voi reuşi să o fac să îmi răspundă la primul salut, mai apoi să nu mă mai primească mîncîndu-şi sandwich-ul, după care cu siguranţă că-mi va spune preţul în leii aceştia pe care îi avem cu toţii, cu puţine zerouri, şi, în fine, ultima frontieră, îmi va zîmbi! Am mult de lucru, cu siguranţă. Dar v-am spus că-s încăpăţînat! 

 O zi bună! 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s