În Bucureşti se circulă minunat. Nu mă credeţi?

 

Imaginaţi-vă următoarea situaţie: marţi seara (ieri), Bucureşti, Calea Victoriei. Ora 19.45. Fix. Pentru cei neobişnuiţi cu tabloul acesta, iată detaliile: 4 benzi de circulaţie, maşinile înaintează extrem de greu, mai mult stau, pietonii se strecoară printre faruri, claxoane, motoare supraîncălzite. Bate un vînt de început de iarnă, sînt vreo 9 grade şi parcă miroase a Crăciun. Toată lumea se grăbeşte, dar singura soluţie pare un elicopter. Sau nu?

Deodată, dinspre Guvern se aude un cor sîcîitor de sirene. O fi vreo ambulanţă rătăcită? Şoferii încearcă imposibilul, derutaţi de zgomotele şi girofarele ce par să vină de peste tot. Coloanele de maşini se strîng, autoturismele îşi redesenează formele. Trece un prim poliţist pe motocicletă, care se mai opreşte, din cînd în cînd, să-i certe pe şoferii neîndemînatici. După el, un al doilea, apoi al treilea. Calea Victoriei e un cor de sirene – dacă nu le-aş auzi m-aş simşi ca la o discotecă ce repetă enervant două culori: albastru-roşu, albastru-roşu, albastru-roşu. Stop! O maşină cu geamuri fumurii ia calea deschisă de motociclişti. Încă una în urma ei. M-am oprit din numărat, pe cuvîntul meu că mă fascina spectacolul! Mi-am revenit atunci cînd a trecut şi-o maşină de Salvare, din cele noi, dotate cu tot ce trebuie.

Ce minunăţie… îmi opresc cu greu aplauzele. 19.46. Coloana a trecut. Cine-o fi??? 19.46? Păi, nu sînt consultări la Cotroceni? La 20.00? Ba sînt! şi cine ar putea veni de la Guvern cu un sfert de oră înainte şi ar lua-o pe Calea Victoriei? Nu ştiţi? Vă spun ce cred eu: premierul. Cel care tocmai ce-şi pierduse sprijinul Parlamentului.

Acum, eu nu vreau să îi bănuiesc pe consilierii premierului că n-ar fi ştiut că şeful avea o întîlnire importantă la 8 fix. Şi că au aflat în ultima clipă. Şi că au intrat în panică şi-au chemat artileria grea. Nu vreau să cred asta pentru că pînă şi eu aflasem că PDL se întîlneşte cu domnul preşedinte la ora aia. Şi mie îmi scapă multe informaţii importante. A doua variantă ar fi că premierul – dimineaţă plin, seara provizoriu – a avut treabă multă la birou. Dar n-a uitat de întîlnirea pe care o avea. Nu se făcea să întîrzie.

S-o fi gîndit aşa… “coborît din cabinet 2 minute/ ieşit din curte 30 de secunde/ Guvern-Cotroceni vreo 12 minute/ traversat curte Cotroceni 1 minut (e mai mare!!!)/ intrat în palat 1 minut. Cu totul face aşa, vreo 15 minuţele. Hai, poate 16. Perfect, deci pot să muncesc pînă la 19.40 şi ajung şi cu 5 minute mai devreme, că aşa-i elegant!”

Vi se întîmplă şi vouă, nu? Să aveţi multă treabă la birou, vreau să zic. Şi să aveţi o întîlnire importantă la oră fixă, pe care n-o puteţi rata. Ce faceţi în cazul acesta? Cum rezolvaţi problema? Vă întrebaţi dacă nu ajungeţi mai repede cu metroul. Sau cu bicicleta. Sau înjuraţi în gînd şi lăsaţi treaba neterminată şi săriţi în maşină, şi cu ea în traficul relaxant al Capiatalei. Mai vedeţi vreo soluţie? Dacă da, spuneţi-mi-o şi mie… sînt ochi şi urechi!

Premierul se lăuda în Parlament că nu a folosit locuinţa de protocol care i se cuvenea. Sau că a primit-o prea tîrziu, că era criză. Sincere Felicitări! Chiar „Jos pălăria!”, însă nu posed… Da’ apropos de facilităţi, n-aţi uitat cumva ceva, domnule prim-ministru? (Am vrut, iniţial, să denumesc acest articol “Micul ghid practic pentru un trafic perfect în Bucureşti”, dar aş fi fost răutăcios din nou.)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s