Urna de gunoi şi coşul de vot

  
Vă rugăm:
– Folosiţi urnele de gunoi!

 

   

– Nu aruncaţi hîrtiile în WC!  

Este mesajul pe care l-am găsit într-o toaletă din Chişinău. Ştiţi, Chişinău, Republica Moldova, cea de dincolo de Prut. Acea ţară despre care credem că e populată de oameni care se uită la noi ca la nişte zei, şi pe care noi îi privim de parcă ar veni din vremuri tare îndepărtate. Trecînd peste amuzamentul pe care îl provoacă anumite exprimări ale moldovenilor (“V-aţi ridicat la cameră?” e doar una dintre acestea), anunţul de mai sus m-a pus serios pe gînduri. Îl priveam şi mi-am dat seama, dintr-o dată, că mesajul e pentru noi, românii. Cei deja “versaţi” în ale democraţiei. Cei pe care îi mai aşteaptă o tură de alegeri (cîte au fost în 20 de ani????).  

Cum adică pentru noi? Să mă explic:  

E deja un clişeu îndemnul de a “merge la urne”. Procentul românilor care merg la vot era uriaş la începutul anilor ’90. Oamenii simţeau că, în sfîrşit, pot schimba ceva. Sau, mai exact, că acea schimbare depindea de ei. Din păcate, le-a fost teamă. Sau n-au fost destul de informaţi. Ori, poate, fără destulă răbdare ca să asculte, măcar, propunerile tuturor. Indiferent de motiv, rezultatul a fost unul singur: şi-au aruncat voturile în urnă. Ca şi cum şi le-ar fi aruncat la coş…  

Încet – încet, numărul românilor care şi-au exprimat votul a scăzut. La fiecare tur de scrutin, tot mai puţini. Urnele, tot mai goale. De ce? Pentru că alegătorii sînt dezamăgiţi de clasa politică. Aceiaşi votanţi care se buluceau, la început, să salveze democraţia proaspătă.  

20 de ani. Cumva, a început să mi se pară totul inutil. Scandal, agresivitate, falsuri, promovarea inculturii. Nu ştiu dacă “urna” tot mai goală e de vină. Şi nu vreau nici să dau vina pe trecut. Mă întreb, doar, dacă eu pot schimba ceva. Şi înţeleg, într-un fel, că trebuie să învăţ ceva din “urnele” de vot transformate, atîta timp, în “coşuri”. De gunoi.  

Am două soluţii:  

Nu demult, ne pregăteam să emigrăm. În Congo. Acum, am putea emigra cu toţii, noi ăştia care nu mai suportăm agresiunile neîncetate din jur, în Moldova. Republica Moldova. Să cerem toţi cetăţenie şi să încercăm acolo ce n-am reuşit aici. Trecînd peste lovitura de imagine, ar fi un test interesant pentru generaţia mea. Şi-am arunca cît colo ştampila pe care ne-au pus-o unii pe frunte, cea de “generaţie de sacrificiu”.  

Sau… ar mai fi o variantă: să rămînem aici şi să transformăm urnele în coşuri. Dar nu de gunoi, ci de baschet. Acel coş cîştigător din ultima secundă a finalei.  

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s