Dragi oameni politici, unora nu vă merge semnalizarea.

(27 noiembrie)
Îl cunoaşteţi. Da, cu siguranţă! E acelaşi şofer care v-a intrat în faţă în această dimineaţă, fără să semnalizeze. Aşa, pur şi simplu, s-a băgat şi el… Pînă la urmă, ca să nu provoc vreun accident, l-am lăsat. La următorul semafor, am ajuns în dreptul lui. Am început să îi fac cîteva gesturi disperate, apoi am coborît geamul. “Bună ziua… aveţi grijă, nu vă merge semnalizarea!” Omul mă priveşte confuz. Îi spun din nou, foarte serios: “Semnalizarea, aveţi o problemă cu semnalizarea pe dreapta…” Îi zîmbesc şi ridic geamul. Mă aşez comod în scaun şi încep să mă gîndesc ce îi trece prin minte şoferului… Vă imaginaţi, s-ar putea chiar să mă creadă! Adică, e evident: omul nu semnalizează pentru că aşa s-a obişnuit, drumul e al lui şi basta! Noi, ceilalţi, trebuie să ne ferim. El are prioritate, orice ar fi! De ce?? Sincer, ce întrebare e asta? Pentru că a mai trecut pe acolo, trece în fiecare zi pe drumul ăsta. Niciodată nu semnalizează.

Stau la rînd la raionul de carne proaspătă. În faţa mea, un bărbat. Cîrnaţi, ceafă, cotlet… îl privesc şi mă gîndesc că omul ori are o petrecere, ori îi e foarte foame. Îşi ia pungile şi pleacă. Moment în care între noi se insinuează o doamnă îmbrăcată îngrijit, pe la vreo 50 de ani, cu un puşti de vreo 10. “Ce vrei, o ceafă? Da’ să ştii că e grasă… bine, nu vrei ceafă, vrei şniţel? Îţi iau şniţel atunci… nu, vrei ceafă totuşi.. e grasă, luăm una mai fără grăsime…” Şi ridică privirea spre vînzătoarea care venise spre mine: “Un şniţel, doamna!” În clipa aceea, o privesc în ochi şi îi fac un semn: coada e în spatele meu. Nu că m-ar fi deranjat să mai stau 2 minute, dar e o chestie de principiu. Pe doamnă a deranjat-o, însă, gestul meu. “Am mai fost aici, dom’le, ce vreţi??? Am fost mai devreme…” Îmi arată coşul plin. Da, probabil că mai fusese pe la raionul de carne, dar plecase să facă alte cumpărături şi acum revenea. Adică, ar fi trebuit să se aşeze, din nou, la coadă. I-am răspuns: “Doamnă, şi eu am mai fost aici. Ieri.” Îmi cer scuze, dar era adevărul gol-goluţ!

De cîte ori vi s-a întîmplat să staţi la rînd la un oficiu poştal şi să vină cineva în faţă, pentru că a mai stat la rînd o dată? Mie mi s-a întîmplat. Mă întreb, de fiecare dată, dacă nu pot sări peste coada sîcîitoare pentru simplul motiv că am mai stat cel puţin o dată.

Îmi amintesc ce-mi povestea o colegă, pe cînd făcea şcoala de şoferi. Instructorul o învăţa, printre altele, să nu semnalizeze cînd, în aglomeraţie, vrea să treacă pe banda de alături. De ce? “Dacă semnalizezi, nu te lasă nimeni să treci!”

Oamenii politici se agaţă de funcţii, aţi observat? Cînd se face împărţeala, apar unii care zic: “Eu am mai fost acolo, am experienţă! Puneţi-mă pe mine, pe mine, eu, eu!!!!” Nu contează că n-a făcut nimic în mandatul precedent. Nu importă că, pus în faţa primului protest al sindicatelor sau a unor întrebări delicate, a început prin a se plînge de “greaua moştenire”. Apoi, dacă cineva îl întreabă de ce a mai ţinut să vină acolo, din moment ce, oricum, nu poate face nimic, îl priveşte aşa cum m-a privit pe mine şoferul care nu semnalizează. Cel care era pe drumul lui, cel care aşa face în fiecare dimineaţă. Intră cu tupeu. Fără să se uite în jur, fără să-i pese de reguli sau de ceilalţi. Face cum îl taie capul. Dacă îţi permiţi, cumva, să îi spui că a greşit, îţi sare în cap. Ar trebui să ai tu grijă. Vina nu e la el, e aiurea, a plecat în vacanţă…

Bun, şoferului îi pot spune că i s-a stricat semnalizarea. Şi asta îl derutează, pentru că lui nici prin cap nu i-a trecut să semnalizeze. Dar… să zicem unui ministru? Ce i-aş putea spune? Mă gîndesc aşa: dacă sindicaliştii sau oricine altcineva interesat ar organiza, la fiecare sfîrşit de săptămînă, cîte un protest spontan în faţa ministerelor. Cu pancarte uriaşe, lozinci, fluiere, tot tacîmul. Şi ar striga: “Nu vrem salarii mai mari!”, “Nu vrem condiţii mai bune!”, “Nu vrem autostrăzi!”, “Nu vrem să ne scădeţi impozitele!”, “Nu vrem să renunţaţi la pensia dumneavoastră, domnule parlamentar!”, “Vă rugăm, păstraţi-vă girofarul!”

I-ar deruta, nu? Pentru că nici n-au vrut să facă vreun lucru dintre acestea. Nici n-a vrut să semnalizeze, că-i pierdere de vreme.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s