Cele mai frumoase Sărbători.

Cînd eram copil, îl aşteptam pe Moş în faţa bradului. De fiecare dată vorbeam cu globurile lui, cu beteala strălucitoare. Foarte rar îmi spuneam tare dorinţele. Dar eram convins că Moşul mi le aude, mi le cunoaşte.

Discuţie întinsă pînă tîrziu, în noapte. Vorbele alunecă, inevitabil, spre politică. Una dintre concluzii: aşteptăm să facă alţii pentru noi. Desigur, sîntem de acord că ar cam fi momentul să facem şi noi ceva, să ne implicăm cumva. Dar nu prea ştim cum. Putem începe prin schimbarea noastră.

Moşul nu venea niciodată cînd îl aşteptam în faţa bradului. Nu reuşeam să îl surprind, chiar dacă mă ascundeam, chiar dacă mă prefăceam că mă uit în altă parte sau dacă mă întindeam pe jos, într-un fals somn.

Altă concluzie: în ţara mea nu există, de fapt, doctrine politice. Singura doctrină în care cred politicienii este cea „a puterii” sau, mai exact, cea potrivit căreia „trebuie să facem orice ca să ajungem acolo.” Nu prea ne mai putem imagina un om politic care să se sacrifice pentru o idee, pentru o doctrină.

Făceam tot felul de scenarii, cu ochii întredeschişi: Moşul va veni pe geam. Sigur, o variantă extrem de complicată, locuiam la etajul şase… dar, Moşul are puteri magice. Putea deschide uşa pur şi simplu, deşi aşa l-ar fi văzut părinţii mei, care s-ar fi speriat. Nu, nu era bine să intre pe uşă, mai bine pe geam. Of, putea să treacă şi prin zid, nu contează, Moşul avea puteri magice.

Sîntem judecaţi fără să ne cunoască aceia care o fac. Pentru că lucrăm într-un loc şi nu în altul, pentru că ne-am tăiat părul într-un fel şi nu în altul, pentru că ne îmbrăcăm aşa şi nu altfel. Judecăm, la rîndul nostru, după aparenţe, după cum ne îmbrăcăm, după cum arătăm, după vocea omului din faţă. Cînd îl cunoaştem puţin mai bine, ne dăm seama că am greşit. Cîteodată, e prea tîrziu. Cuvintele grele au fost rostite. Scuzele se acceptă greu.

Bine, nu poate trece prin pereţi! Rămîn geamul şi uşa. Pentru geam, problema ar fi că e închis, deci ar trebui să îl întredeschid. Se va face frig şi nu voi mai putea rămîne să îl pîndesc. Mai bine ar veni pe uşă, cu riscul să îl surprindă părinţii mei. Ar trebui să se furişeze. Complicat, e un Moş mare şi i-am cerut o mulţime de lucruri. A

ltă concluzie: doi oameni cu convingeri politice diferite pot discuta civilizat. Dacă au argumente şi puţin bun-simţ. Dacă se ascultă şi încearcă să înţeleagă ce vrea celălalt. Ajung, vrînd, nevrînd, să găsească aşa şi puncte comune.

Spuneaţi vreodată poezii în faţa bradului, cînd eraţi copii? Aveaţi şi cîteva cîntece pregătite? Chiar dacă le spuneaţi în gînd? Oare scrisorile pe care le scriam unde ajungeau? Cîte scrisori poate citi Moşul?

Nu poate spune nimeni că au trecut 20 de ani degeaba. Din păcate, lucrurile nu s-au întîmplat atît de repede cît am fi vrut noi. Unii dintre noi au plecat de aici, şi-au găsit fericirea altundeva, cîţiva ne lipsesc, ne e dor de ei, important e că sînt fericiţi, nu?

Adormeam pe jos, în faţa bradului frumos. Mîngîiat de luminiţele magice, de arome, de promisiuni, de vise. Concluzie: Moşul vine întodeauna cînd ai pierdut orice speranţă că va mai veni.

Advertisements

2 thoughts on “Cele mai frumoase Sărbători.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s