Metode de a trăi pe timp de criză

Ce-ar fi dacă aţi trăi o criză atît de profundă încît să fiţi nevoit să renunţaţi la radioul din casă pentru un sac de cartofi? Sau la un scaun pentru 3 pîini? Ori… la maşina de tuns iarba pentru acelaşi vital sac de cartofi? Ce-ar fi dacă aţi trăi această criză şi aţi fi cetăţean al Uniunii Europene? Veţi spune că nu se poate, că tocmai, spiritul Uniunii e ăsta, să ne ajutăm între noi, să fim uniţi în faţa urgiilor, de orice fel ar fi ele.

Ei bine, iată o ştire Reuters: “Rata mare a şomajului local şi criza l-au făcut pe Vladimirs Mickevics să deschidă un magazin cu o nouă filosofie. Clienţii lui nu cumpără, ci schimbă bunuri: un troc. “De exemplu tinerii – sînt şomeri, dar vor să mănînce. Aşa că trebuie să găsească o soluţie. Mulţi oameni au prea multe prin casă, chiar şi lucruri nefolosite.” spune domnul Mickevics. ” Sună… cinic? Dur? Crud.. şi totuşi, e adevărat. Se întîmplă în Uniunea Europeană.

Rata şomajului din Bucureşti a urcat la 2,3% la sfârşitul anului trecut, de la 1,7% la sfîrşitul lui ianuarie 2009. Cifrele reci arată aşa: 18.340 de şomeri în ianuarie, 26.156 la sfîrşitul anului. Sursa: Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti.

Letonia e ţara cea mai afectată de criza economică, între cele 27 de membre ale UE. A luat un împrumut de 7,5 miliarde de euro în 2008. De la FMI. Banii erau destinaţi stabilizării sectorului financiar în general, şi salvării celei de-a doua bănci ca mărime din ţară. Povestea trocului vine din Letonia.

Citesc o analiză Standard.ro, făcută în momentul în care ministrul Finanţelor anunţa un “program” de 100.000 de disponibilizări. Cifrele arătau cam aşa: “probabil încă 13.000 din învăţământ, 30.000 din sănătate, 9.000 din restructurarea agenţiilor guvernamentale şi 30.000 din administraţia publică locală.” Problema pe care o ridică specialiştii în economie e una care mie mi se pare mult mai gravă. Şi se rezumă în cîteva cuvinte: “A începe cu disponibilizările fără a avea un plan de reformă bine stabilit poate conduce la inutilitatea economică şi politică a măsurilor de concediere.” Am citat. din nou, din Standard.ro. Aaaa, şi ar mai fi un program de informatizare a administraţie publice.

Vlad Petreanu povesteşte pe blogul său o istorioară de la Poştă. Relevantă pentru “informatizare”: “Plicul se ia şi se cântăreşte. Greutatea se notează într-un catastif, cu pixul. Pe plic se capsează o fişă tip roşie. Peste ea se mai capsează o fişă tip mai mică de culoare albă, care se completează de mână cu tot soiul de informaţii. Pe acelaşi plic se lipeşte un autocolant cu un cod de bare. Acesta e citit cu un scanner legat la un calculator. Se completează nişte câmpuri şi în computer. Se calculează tarifele de expediere. Într-un alt caiet, se scriu de mână detalii despre plic, plus preţurile de expediţie, dacă sunt mai multe plicuri. Se adună ca la clasele primare, “punem trei şi ţinem unu”. Se verifică adunarea pe un calculator mic, de birou. Se trece suma finală într-un caiet. Se mai tastează nişte coduri în calculatorul mare, se apasă cursoarele şi tasta enter. Se aplică ştampile pe plic. Se dezlipesc din coliţe abţibilde mici şi albastre pe care scrie “prioritar” şi se lipesc pe plicuri. Se printează chitanţele pe imprimanta matricială cu foi perforate. Se semnează fiecare chitanţă şi se ştampilează. Se iau plicurile şi se pun într-un raft din spate.”

Ştirea Reuters despre Letonia se încheie cu tîlc. Anul trecut, o televiziune letonă a organizat un teledon pentru a ajuta 6 copii foarte grav bolnavi. Cel puţin la asta se aşteptau organizatorii, să strîngă ceva peste 50 de mii de euro, bani necesari pentru tratamentul celor 6. În urma campaniei, s-au strîns 473 de mii. De euro. Suficienţi pentru a ajuta nu 6, ci 171 de copii. Ştiu ce veţi spune. Sincer, am fost şi eu tentat să o fac: “Aaa, deci au bani!” Ei bine, jurnaliştii Reuters au încercat să înţeleagă ce se întîmplă şi au vorbit cu antropolog specializat pe societatea letonă. Care spune că în condiţii de criză, oamenii sînt puşi în situaţia de a pierde ceva. “Cînd oamenii pierd ceva, compasiunea lor faţă de cei din jur creşte.” Şi nu neapărat bogaţii se comportă aşa, explică, în continuare, specialistul. Cei mai generoşi sînt oamenii care au simţit lipsurile, deci cei mai săraci.

Letonia pare departe. O ţară de undeva, din… fostul Imperiu Sovietic??? Nu. E o ţară europeană. A aderat la Uniunea Europeană în 2004. România a făcut-o în 2007.

Advertisements

4 thoughts on “Metode de a trăi pe timp de criză

  1. asta cu posta e tare. Am fost odata sa platesc telefonul fix si aveam 2 facturi : una cu un sold si facura curenta. Am inceput sa-i explic dnei ca sunt 2 facturi si ca a 2 a factura cuprinde ambele sume. Casiera uitandu-se superior la mine : Hai domnle’ da hartiile incoace ca stiu eu mai bine ce e de plata si ce nu! Dupa ce a analizat temeinic ambele hartii imi emite 2 chitante, eu platesc cu cardul si dau sa verific ce am platit. Dar ma trag mai incolo pt ca in spatele meu era o dna grabita, grasa si cu gura mare. Analizand ce am platit, constat ca mi s-a incasat de doua ori aceiasi suma!? A durat 1/2 ora pana mi-am recuperat banii cu ajutorul sefei, alta experta in relatii cu publicul : Daca nu te uiti bine ce ai de plata…! Mi-am luat banii dupa ce am amenintat ca ii fac geamul de la ghiseu , guler. Ea a suierat printre dinti : mitocan, eu am zis : proasto. Recunosc acum imi pare rau, dar mi-am iesit din pepeni. Solutia lor era ca banii mei sa ramana in contul lor pana la factura viitoare…

    1. tom, din pacate descrierea pe care a facut-o Vlad dovedeste lipsa perspectivei. Ca si in experienta traita de tine. Taiem locuri de munca, salarii, reducem, dar nu pregatim. In ritmul asta Posta va ramine neschimbata inca vreo 10 ani. Pina vor iesi doamnele la pensie. Si atunci va incepe o noua epoca. Mai rea, daca singura pregatire a angajatilor va fi “experienta” inaintasilor.

  2. noroc cu calculatorul, e-mailul, SMS-ul, ca le mai scurt-circuitam pe doamnele de la posta.
    pentru plata telefonului am gasit plata cu cardul on line dar ma lovesc de altceva :BANCA . Deunazi o colega se certa cu o banca care i-a trimis un formular de plata pentru o restanta de 0,01 lei !!!!! Pentru ca nu i-a platit a fost raportata la biroul restantierilor……. M-am amuzat 1\2 ora in care dna de la banca incerca sa o convinga pe colega mea ca banca are dreptate ?! Numai convorbirea telefonica esta mai scumpa decat suma de 0,01 lei !!!

    1. tom, plăţile cu cardul ne iau de pe umeri povara birocraţiei şi a feţelor acre. Problema e că tot la birocraţie ajungem. Ceea ce i s-a întîmplat colegei tale e rezultatul unui program de calculator, care ştie doar un lucru: dacă eşti pe minus, nu contează cu cît, eşti restanţier. Desigur, e aberant, dar calculatorul nu prea are sentimente… cel puţin n-am întîlnit eu unul care să aibă.
      Cunosc mulţi oameni care s-au trezit cu cardurile blocate pentru astfel de sume. Oare are vreo legătură cu vorba aia “Dai un ban, da’ stai în faţă…” :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s