De ce aş ieşi în stradă…

În 1989 am ieşit în stradă. Mai exact, am ieşit pînă pe străduţa din faţa blocului, din cartierul meu pe care mi-l amintesc cufundat în întuneric. Era linişte, mai linişte decît fusese vreodată. De aceea, poate, explozia pe care am auzit-o mi-a rămas foarte proaspătă în memorie. N-a mai auzit-o nimeni. M-am întors în casă, mama mă rugase să nu plec în oraş, la Revoluţie.
Nu, nu sînt un revoluţionar.

Cîteva zile mai tîrziu vedeam coloane lungi de oameni pe străzi. Se opreau din cînd în cînd şi îngenuncheau. Cîteodată, conduşi de un preot. N-am intrat în mijlocul lor.

Cînd m-am întors la şcoală, au început protestele. Protestam, indiferent din ce motiv, ceream, era la modă. (Încă nu era cool.) Dacă eram profesor pe vremea aia, probabil că l-aş fi bătut pe elevul Silistraru. Dar protestele noastre se opreau la porţile şcolii. Cînd ieşeam, aveam altceva de făcut.

La facultate am protestat. Sau, mai bine spus, m-am răzvrătit. Pe vreun curs care mi se părea aiuritor, pe vreun profesor care mi se părea mie, atotştiutorul, plictisitor, depăşit. Dacă aş fi fost profesor pe vremea aceea, studentul Silistraru ar fi avut cîteva probleme. Mari. N-am ieşit în stradă cu colegii mei atunci, la începutul anilor ’90, anii marilor manifestaţii de tot felul. Şi al liderilor-studenţi ce s-au transformat, apoi, în altceva.

Am început să muncesc pentru bani. O activitate complet neplăcută şi care îţi mai şi mănîncă din timpul necesar somnului de după un şir de petreceri serioase. Şi cînd mai aveam şi şefi absolut neprietenoşi, ce să fac? Păi, să protestez, zic! Sau, hai, să mă răzvrătesc. Să vă mai spun ce i-aş fi făcut răzvrătitului dacă aş fi fost şef?

După o vreme şi cîteva locuri de muncă temporare şi unul ce s-a întins pe mulţi ani, am realizat, într-o zi ciudată, că există viaţă. Şi după 13 ore muncite pe zi. Şi după ştiri. Că sînt oameni care pot trăi foarte bine fără să se uite la televizor, că poţi merge la masă la prînz, că seara poţi ieşi în oraş cu prietenii, că îţi poţi face prieteni noi. Că sînt şi oameni în jur, nu doar cadre, declaraţii şi transmisiuni în direct. Şi-atunci, m-am enervat pe viaţa mea de dinainte. Adică, m-am răzvrătit.

Apoi, am scris asta: “N-am aripi de înger. N-am suflet de sfînt. Nu-mi voi sacrifica viaţa în numele unei idei. Nu voi intra în nici un regiment. Doar zbor. Pentru un vis pe care l-am avut cîndva.”
Nimic original. Oricum, lumea nu se învîrtea în jurul cuvintelor acestea, trăieşte şi fără ele. M-am enervat, din nou, dar parcă mai puţin. Aşa că etapa poetică a continuat. “Zbor peste clădirile cu ziduri reci, peste antene rătăcite, peste hornuri ce se scurg fierbinţi spre cer, mă las să cad pe un drum pînă simt motoarele calde torcînd ceaţa, zbor iar spre înălţimi.” Tot un fel de protest… poate o frustrare din copilărie, de cînd am realizat că Superman nu există. Sau că, dacă cumva există totuşi, nu vrea în nici un fel să-mi răspundă.

M-am tot răzvrătit, am tot protestat. Fie că am strigat, fie că mi-am ucis nervii înlăuntrul meu – omorînd, aşa, şi ultimele urme de contact (vizual) între posibili neuroni – am tot protestat. Dar nu m-am alăturat nici unei “găşti”, nici unei “grupări”, nici unui “partid”.

Acestea fiind spuse, Magda m-a pus într-o mare încurcătură. M-a întrebat pentru ce aş ieşi în stradă. Am citit motivele ei şi mi se par foarte bune. Nu prea am ce să adaug, sau, dacă am, n-o să apară aici. În concluzie, pentru prima oară în viaţă, s-ar putea să devin, de bună voie, membru al unui club. Absolut normal.

PS. De ce a trebuit să scriu atît ca să ajung la concluzia asta??

Advertisements

5 thoughts on “De ce aş ieşi în stradă…

  1. Pe elevul Silistraru l-ai fi batut, pe studentul Silistraru l-ai fi picat iar pe angajatul Silistraru l-ai fi amendat.

    Buna dimineata, domnule dictator! :)))

  2. Sînt atîtea motive de razvratire, razvratirile individuale pot duce la o razvratire comuna, mult mai eficienta. Ce zici, micutule dictator ? Razvratitii sînt indispensabili în lumea asta atît de ascultatoare…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s