Maroc. Un drum pe care îl mai vreau.

Culori noi, arome noi, oameni noi. Îmbulzeală pe străzi. Miroase a mare şi a ocean. Amestec de condimente, de cuvinte în toate limbile pămîntului. Zîmbete şi priviri lungi spre placa de înmatriculare. “Sînteţi din România???!!”

Primele mele impresii cînd am coborît maşina de pe vaporul care ne traversase Gibraltarul. Un vapor cîndva de lux. Dintr-o altă lume, cu saloane mari, acolo fusese cazinoul, dincolo restaurantul de nu ştiu cîte stele, apoi barul şic. Toate într-o paragină controlată. Pe tavan, candelabrele grele şi lemnul scump păstrează viu acel trecut. Undeva, în interiorul vaporului, cîteva sute de maşini înghesuite. Le-am privit o clipă, înainte de a urca în saloanele largi. Scufundate într-o linişte ciudată; mirosea a fum, cauciuc şi-a mare.

Tanger. Noapte. După 8 ore de stat în port, la Algeciras, sub un soare mult prea darnic. Gheaţă vîndută la pungi, în cîteva tonete albe, răsfirate printre maşinile încinse. 50 de cenţi. Vreau 4. După un drum de 2 ore şi jumătate cu vaporul prin Gibraltarul pierdut în ceaţă. Cel mai aglomerat weekend din ultimii ani. Am aflat mai tîrziu, la televizor. Gălăgie. Strigăte, scandal. Frontiera blocată. Cozi imense. Claxoane – felul de a protesta al magrebienilor care munceau în străinătate şi veneau acasă doar în vacanţă. O lumină ciudată peste scene incredibile: un poliţist de frontieră, nemulţumit că un bătrînel nu se mişca atît de repede cît ar fi vrut el, răstoarnă maşina de spălat de pe acoperişul microbuzului. Maşina se zdrobeşte, cu zgomot, de asfalt. Bătrînul începe să tremure. Apoi, să urle. Din neputinţa de a-l bate pe poliţist. Din spate, cîteva zeci, sute, apoi mii de claxoane. Corecţie. Vameşii iau o pauză, supăraţi pe lume.

Am dormit în prima parcare după frontieră. În stînga, în dreapta, oamenii îşi făceau rugăciunea pe covoare intinse pe jos. Undeva mai în faţă, doi occidentali. El făcea ceaiul la un mic aragaz portabil. Ea pare să facă o salată. Sau poate făcea altceva, nu mai ştiu.

Un somn scurt. Şi totuşi, dimineaţă nu mai era aproape nimeni în jur. Doar cei doi occidentali. Probabil dormeau duşi. Atunci am început să simt totul: miresme noi, praf, peşte, sare, mirodenii, portocali pe marginea drumului. Şi cactuşi. Nisip. Autostradă dreaptă, spre Marakesh. Dreaptă şi încinsă. Din cînd în cînd, localnicii traversează în fugă prin faţa maşinilor ce aleargă cu peste 140 la oră. Depăşesc primele “caravane”. Maşini, orice maşini, cară pe acoperiş munţi de mobilă, electrocasnice, biciclete, haine, jucării. Toate ambalate în saci albaştri. Dublează sau chiar triplează înălţimea maşinii. Furnici cară grăunţe în spinare. Firimituri mari, albastre. Le depăşesc şi mă uimeşte, de fiecare dată, echilibrul lor precar. Pe marginea autostrăzii, cactuşi mari. Frunze verzi, cu ţepi imenşi. Tot mai mari.

Africa. E altfel. Şi e doar începutul drumului.

Advertisements

11 thoughts on “Maroc. Un drum pe care îl mai vreau.

  1. Cunosc lumea asta mai bine decat isi pot multi inchipui, am cunoscut caravanele estivale de marocani ce pleaca din Olanda, Belgia, Danemarca, Germania, Franta, ca mai apoi sa traverseze toata Spania pana in Algeciras, sa treaca Gibraltarul spre casa. O lume pe care o privim cu coada ochiului, ne uitam la ei prin parcari de parca ne-ar introduce tifos prin buzunare… E multa poveste Cosmin, e de stat nopti intregi la pipa si tutun, cu un pahar de whisky in fata, de povestit… De cunoscut oameni… La dracu, numai cu asta vom ramane din toata viata asta de rahat. Cu oamenii pe cere i-am cunoscut. Si cu dezamagirile vizavi de cei pe care ar fi trebuit sa-i cunoastem…

    1. Eu mă bucur tare de fiecare dată cînd îi văd. Au ritmul lor, care m-a fermecat de la bun început. Da, sînt multe poveşti. Iar decorul descris de tine mi se pare cel mai potrivit.

  2. Stii ca fiecare om are vorbele lui…Ei, una din vorbele mele este” Daca mor si nu am vazut Marocul…am trait degeaba”
    Promite’mi ca o sa furi cate oSecunda din fiecare aroma, culoare, lumina, sunet chiar si tifos daca este. Sa le pui bine si sa le aduci acasa, apoi sa le dai vantului. El o sa stie ce trebuie sa faca cu ele.

    P.S.: Maroc. Un drum pe care vreau sa il mai vreau!

  3. Salutare! Impresionant! Vreau sa merg si eu in Maroc cu masina personala si as dori sa aflu mai multe despre tot ce are legatura cu asta! cum iau legatura cu tine pentru mai multe informatii?

  4. M-am hotarat sa plec cu prietena mea la primavara spre Maroc cu masina, mai exact pana in Marrakech, Agadir si apoi daca se poate pana in Guelta Zemmur! M-ar interesa toate sfaturile acre mi le poti da in legatura cu asta. Am inteles ca viza nu am nevoie, am dreptate? doar pasaport! M-ar interesa cum se trece cu masina din Spania in Maroc, daca e safe, care sunt riscurile, la ce sa ma astept? cazarea daca e scumpa? cam cat costa ferry-ul (Tarifa-Tanger) ca pe net nu am prea gasit informatii. daca se plateste autostrada in Maroc, daca se fura , orice e bine venit! Multumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s