Mă întorc peste 10 minute. Sau nu?

Dau să intru în magazinul salvator: singurul pe care-l reperez prin ninsoarea sîcîitoare în această zonă a oraşului. Desigur, e nesănătos, dar vreau să-mi iau ţigări. Mă enervează ninsoarea, mă enervează pauza de masă de la firma de leasing… mă sîcîie multe, ar trebui să mă controlez.

“Viaţa Parlamentară”. Aşa sună head-ul unei ştiri Agerpres. Despre dezbaterile intense din Senatul României. Mi-ar plăcea să aud pocnetele ideilor care se ciocnesc undeva sus, deasupra sălii impozante din Parlament. Să mă surprindă “luările de poziţii”, să mă las purtat de confruntările senatorilor conduşi de logică, de convingeri, de doctrină. Să ascult şi să-mi fie greu să decid pe cine voi vota data viitoare, nu pentru că n-aş avea pe cine, ci din cauza ofertei prea bogate.

Dau să intru şi… nu intru. Pe interiorul uşii de sticlă e un afiş scris de mînă: “Mă întorc în 10 minute.” Mă uit la ceas, calcul scurt (matematică simplă, pentru restul am calculator) şi mă hotărăsc să aştept. Nu e plăcut deloc, bate şi vîntul, e frig, e primăvară…

Pocnetele care se aud n-au nici o legătură cu doctrinele. Nu. Pocnesc scaunele de plictis. Senatorii au treabă! Şşşşştttt… să nu facem mişcări bruşte, să nu-i deranjăm… au treabă… vor să-l schimbe pe Mircea Geoană. E important? Cu siguranţă că e, altfel n-ar vorbi atîta, nu?

Bine, pînă la urmă 10 minute nu e aşa de mult. Mi-ar plăcea să fumez o ţigară, dar n-am. De asta am şi venit aici, vă amintiţi.. 10 minute din clipa în care a plecat vînzătorul. Deci, mai puţin de 10, că eu am ajuns mai tîrziu. 8, 7? Hai, nu e mult!

Ce se întîmplă în Senat? Unii vor să-l schimbe pe şeful cel mare. Aceşti “unii” au, în principiu şi în acest moment al existenţei lor, majoritatea. În plen. Alţii, adică susţinătorii şefului, vor, logic, să îl păstreze la locul lui. Ei au majoritatea într-un fel de comisie care ar trebui să permită discutarea schimbării în plen (e mai complicat, ştiu, am încercat doar să schiţez.) Şi nu se lasă.
Nici măcar nu contează aici ce şi de ce. Adică de ce acum, de ce miroase a fugă după funcţii dacă nu chiar a ceva mult mai urît. Cum ar fi “o mare gheară pe toată Puterea.” Nu contează acum. Ce-mi place e cum îşi apără, fiecare tabără, ideile.
Iată: “Nu sînt urgente cele 46 de puncte înscrise pe ordinea de zi? Nu vă interesează Legea pensiilor?” zice un suţinător al şefului. “Conducerea Senatului, în momentul de faţă, trebuie să fie un motor al actului legislativ, în concordanţă cu îndeplinirea programului de guvernare. (…) Este, fără a ţine cont de valorile incontestabile ale persoanelor care ocupă temporar o funcţie, nevoie de a pune în corelare o nouă situaţie în Senat şi la guvern cu o nouă funcţie.” Asta spune unul dintre contestatarii domnului Geoană.
Prima concluzie ar fi asta: şi unii, şi ceilalţi vor să muncească. Sigur, unii spun că nu pot pentru că n-au ceilalţi altă treabă decît să schimbe, fix acum, şeful. Contestatarii ar munci şi ei, dar nu pot pentru că riscă să se gripeze “motorul actului legislativ.”
Ce situaţie complicată, nu? Să vrea să muncească, să fie conştienţi şi perfect de acord că sînt probleme mult mai importante şi să nu poată. Din cauză că scaunul domnului Geoană e ocupat. De fapt asta e problema, că e un scaun ocupat. O soluţie ar fi: să iasă puţin şi să lase un bilet pe uşă – Mă întorc în 10 minute!

Nu de alta, dar dacă vor continua aşa, pe cuvînt că nu mai stau mult în frigul ăsta. E deja prea mult pentru cît pot îndura.

Advertisements

6 thoughts on “Mă întorc peste 10 minute. Sau nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s