Cînd nu ştiu ce…

“Cînd nu ştiu ce să scriu, dar simt nevoia să scriu – e o nevoie vitală, asemenea aerului şi a apei – mă aşez în faţa tastaturii sau a foii albe şi încep să scriu. Exact ca acum, cuvintele încep să se arunce – nefiltrate – fără sens, fără nici o continuitate. Poate că au stat atît de mult în spatele unor gratii reci, poate că atîta s-au tot zbătut, încît şi-au pierdut orice ordine; au uitat criteriile, regulile după care ieşeau altă dată, cîndva, demult, vară, toamnă, sfîrşit de vară, început de iarnă. E primăvară şi-au înnebunit.

Ar trebui să scriu despre începuturi şi nu ştiu… de unde să încep. Amestec de emoţii, valuri de noutăţi pe toate planurile, trăiesc experienţe pe care nu le-am mai trăit, obosesc, mă comprim şi mă întind ca un elastic în mîinile unui scamator distrat. Secunde în care m-aş opri învinse de clipe de maximă aroganţă: bucurii mici, egoiste, ale mele, doar ale mele, dar trebuie să le împart, hei, împarte-le cu toată lumea, nu-i cunoşti, da, ştiu, nu-i nimic.

Iată, tocmai aţi primit dovada: un şir de cuvinte fără pauză şi sens. Le mai amestec puţin? Da? Bine, aşa voi face. Aşa fac… cînd nu ştiu ce.

Ah… începuturile, nu? Ăsta era subiectul… de unde să-l…. încep? De unde l-aţi începe?

De la prima amintire: să vedem – prima mea amintire e o imagine. E normal, comun, unii îşi amintesc mirosuri sau muzică, eu îmi amintesc o imagine. Doar că în acea imagine sînt eu. Mă văd într-o criză de plîns, la mare, cînd nu vroiam să-mi facă tata poze. Între timp, tata e Nicu, şi mie îmi place să-mi facă lumea poze. Dacă e bun fotograful.

Hmmm… deci nu despre asta ar trebui să scriu. Să încerc altceva: prima amintire din Paris. La colţul străzii din Cartierul Latin era o prostituată. de fapt, erau trei prostituate, dar pe una dintre ele o urmăream cu insistenţă. Mică şi crăcănată, cu picoare groase şi fustă scurtă, largă. Dispărea din cînd în cînd şi revenea. Intervalul – 15 minute. Plăcerea – nemăsurată. Da, îmi plăcea cum se scrurgea Supertramp pe fereastra deschisă în aerul “chic”.

Alt început. Da, ştiu la ce te gîndeşti. Nu, n-o să scriu despre asta. Am spus nu, te rog, nu insista. N-are rost acum. Poate mîine.

Am deschis uşa larg. E-un vînticel cald. Miroase-a mare-sare-soare. A nu ştiu ce…”

E doar o scrisoare despre nu ştiu ce, cum, cînd, unde şi-am uitat. Mai era ceva.

Advertisements

19 thoughts on “Cînd nu ştiu ce…

  1. Bag seamă că e persistentă agonia începuturilor. Cum faci să nu ameţeşti? Ah, da, ştiu, tocmai fiindcă eşti ameţit, ai capul plin de atâtea “ce, cum, cînd, unde”. Cu semnul întrebării la sfârşit…

  2. Inceputuri din copilarie… inceputuri adolescentine… inceputuri la 30 de ani sau la oricare alta varsta… oricand iti propui ceva mai frumos. Primavara asta te indeamna la multe proiecte (inceputuri). 🙂

  3. cand nu stiu ce…hahaha…

    Să ai parte de linişte, dragoste, bucurie, de Sărbători şi tot anul! Paşte Fericit, draga Cosmin !

  4. Ce e un inceput? Un inceput e un sfarsit. Pentru ca nu poti incepe ceva, fara ca… involuntar sa nu pui punct in alta parte. Nu incepi o fraza fara sa o termini pe cea de dinainte…. nu incepi un an fara sa se termine cel de dinainte…. Nu spui “O iau de la capat”, fara sa fi spus : “de ajuns. S-a terminat.”. Nu stiu de ce comentez…. E prima data cand comentez pe un blog… nici nu stiu daca asa se face… nici nu stiu daca va fi publicat…. nici nu cred ca merita.
    Mi-a placut ideea de inceput. Poate pentru ca e momentul unui nou inceput. Si pentru mine. Stii versul ala “I suppose i could just walk away… will i dissapoint my future if i stay”. Cam spune tot pentru mine acum…
    Pe de alta parte …. toate inceputurile sunt frumoase, dar ne dau ele dreptul sa schimbam tot? Sa schimbam ceva doar pentru ca noul e mai bun? Sau ni se pare mai bun? Sau pentru ca emotiile sunt mai puternice?
    Tu ce incepi? Eu pun punct. Si o iau de la capat. Pentru ca am fost fortata! Tu?

  5. Un început e un sfîrşit dacă priveşti în trecut. Cel puţin aşa cred eu.
    PS. După cum vezi, ţi-ai făcut debutul în “comentarii pe bloguri”. Aşa se face, sau aproape aşa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s