Gesturi mecanice

Deschid frigiderul urias cu usi de sticla. N-au berea mea preferata, un declic undeva, in subconstient, gata, e buna si asta. A doua pe lista preferintelor, cindva era pe primul loc.
Doua pachete de tigari. Prea tirziu pentru ceva de mincare, 35 de lei si 40 de bani. Nu, nu mai vreau nimic, nici chiar o placinta cu mere sau un desert cu ciocolata sau o gogoasa la oferta. Speciala.
Scot cardul sa platesc dupa ce un alt declic de-acolo, din mintea mea obosita hotaraste ca s-ar putea sa am nevoie de bani lichizi miine. Am incercat sa-i raspund ca pot scoate miine bani de la bancomat, dar n-am insistat. Nu vreau sa ma cert cu acel ceva.. al meu.
Intind cardul sa platesc. Doamna e cu spatele. Stop! Nu pot plati, in nici un caz, cu cardul de asigurat medical. Il pun, amuzat, inapoi in portmoneu. Si-l scot pe cel bun, desi, o clipa, o secunda, mi-a revenit ideea cu bancnota ce astepta, linistita, acolo.
Am nevoie de o pauza. Iar asta – faptul ca sint constient de asta – nu-i un gest mecanic. Probabil primul din seara asta.
Iar vacanta incepe miine. Sau a inceput deja, stii doar.

Advertisements

6 thoughts on “Gesturi mecanice

    1. desigur. Şi totuşi, am refuzat-o. O fi iar un gest mecanic? Adică o fi pornind dintr-o teamă de-a comunica cu gogoşile-la-ofertă-specială?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s