Printre valuri, nisip. Prieteni.

Valuri line. Linişte. Soarele se ridică încet. Ori, poate, s-a ridicat de ceva vreme dar… contează asta acum? Zîmbesc… ca şi cum aş vedea începutul lumii.

Întîlnire cu un prieten. De fapt, nu ştiu dacă mi-e prieten, de fiecare dată cînd ne-am întîlnit m-a ajutat să-mi ating demenţele profesionale. Am puţine idei, dar fixe. (Ăsta-i un secret, n-ar trebui să-l spun. N-ar trebui să-mi devoalez lipsa de imaginaţie. De reţinut pentru o corectură mai tîrzie. Posibilă.) E unul dintre oamenii care au zîmbit de fiecare dată. Şi mi-a spus că-s tembel. Apoi, m-a ajutat cu tot ce a putut. Azi, nu ştiu dacă l-aş fi recunoscut.

Stau pe nisip. Rece sau cald – nu contează. E mai degrabă cald. O senzaţie. L-aş lua cu mine. Aş păstra-o în mine.

Obligat să vorbesc cu prietenul unui prieten care a plecat. Nu ştia cine îl sună. M-am prezentat, frumos. A amuţit o clipită. Apoi, mi-a oferit tot ce putea în acel moment. Eu – amuţisem în chiar secunda în care aflasem pe cine trebuia să sun. Mi-a făcut plăcere să-l aud. Chiar dacă prietenul lui nu mai e acolo. Profesie.

Cafea. E 8 dimineaţa. Ceilalţi dorm. Ceilalţi sînt prietenii mei cei mai dragi. Habar n-am dacă ei ştiu asta. Mi-ar fi plăcut să fie acolo, pe plaja aia lîngă mine. Atunci, chiar atunci. E bine că nu erau departe.

Prietenul acelui prieten care a plecat definitiv nici nu cred că ştie cum arăt. Profesie tembelă, vorbim la telefon, mult, mult, mult, ne tutuim, ne trezim oricînd, oricum, şi-apoi tăcem. O zi, o lună, un an – unde ai fost, ce s-a întîmplat cu tine, mi-e ciudă că nu mai eşti aici, mi-e ciudă că nu mai lucrăm împreună. Lucrăm, unii dintre noi plecăm.

Cafeaua s-a terminat. 8 şi 10 minute. În alte condiţii, poziţia limbilor pe ceasul meul complet „ne-şic” m-ar enerva. E timpul pentru o bere. Chelnerul e vesel. Începe o zi grea. O vom termina împreună. Şi vom începe o alta. Tot împreună. Pe cuvînt.

Acel amic pe care nu l-aş fi recunoscut azi mi-a spus că n-ar fi trebuit să-l strîng aşa în braţe. „El nu ştie” le-a spus celor din jur, care mă priveau speriaţi. Ba da, ştiu, dar mi-a făcut plăcere să te revăd. Şi ştiu c-o să reuşeşti. Cretinule, aş adăuga, delicat.

E timpul pentru o a doua bere. Plaja e la puţini metri de bar. Goală. Un tractor tocmai a trecut şi-a lăsat urme adînci în nisipul curat. Găsesc că e destul de greu să păşesc prin brazdele adînci. Linişte. Şi-apoi, iar, valuri. Păsări rup barajul, liniştea se sparge în mii de bucăţi, or fi sute, probabil milioane. Exagerez, licenţă poetică. Contează? Nu, se strîng după legi clare, ţin de fizică, efect sonor, linişte iar. Doar fîlfîit de aripi. Îl auzi? Zîmbesc. E de la bere? Nu. Te asigur.

„Life is hard and then you die.” Urăsc „anglicismele”. Dar ăsta sună bine.

A treia, a patra. Mesaj: „Faci tu cafeaua?” Aş traduce propoziţia asta atît de simplă, dar nu-mi permit, n-am licenţă. Nici masterat. Adică, nu pot avea masterat dacă n-am licenţă, e logic. Nu, nu despre cafea vorbesc. Despre cea cu viaţa. Ar suna cam aşa: „am trăit cele mai frumoase zile acolo, cele mai frumose de anul ăsta, ştiţi voi care, ştiţi voi cine, vă spun eu de ce. Şi-o să mai fie, ştiţi voi unde, ştiţi voi cîte, ştiţi voi cum. Şi-am rîs, ştiţi voi de ce, ştim noi cum. La valuri, nisip, soare, mare, scoici (cîte scoici, nu?). Bine, poate că mesajul n-a sunat chiar aşa, dar eu aşa l-am citit.”
Traduc prost, nu?

Viaţa asta e…. aşa de…

M-a lovit ceva în cap acum cîteva zile. Am pus mîna, convins că-i o frunză. Era un găinaţ. Mare, frumos, lipicios. Se spune că-i noroc. Frumos?

Advertisements

8 thoughts on “Printre valuri, nisip. Prieteni.

  1. Ce bine îţi face marea cu prietenii lângă ea! Arăţi a altcineva. Sau, poate, aşa ai fost mereu, dar te-ai ascuns în spatele atâtor artificii ( dezgust, cinism, uluire, ironie, imputare) Artificii, nu defecte 🙂

  2. Da chiar… si cu cine? Bine punctat. Viaţă cusută cu aţă. Poate mă repet, dar maică-mea are o vorbă cu care mă amuză de fiecare dată: “asta-i situaţia, alta nefiind”…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s