Aventurile unui orășean care s-a mutat în cîmp.

Primul mare șoc a fost în chiar dimineața de după petrecerea de casă nouă. Scosesem gunoiul în saci negri, de plastic, mari, pe terasa de la intrare, înainte de a ne culca. Tot gunoiul adunat peste noapte. Adică zecile de farfurii de plastic, pahare, șervețele, furculițe și cuțite, toate amestecate cu resturi de mîncare. Era prima noastră victorie – curățenie acceptabilă după o petrecere, ziceam noi, pe cinste.

După somn. Am deschis ușa cu greu. Zecile de farfurii de plastic, pahare, furculițe și cuțite, toate amestecate cu resturi de mîncare se revărsau din sacii negri, de plastic, mari, găuriți de colții cîinelui. (Cîinele – unii l-au numit Pripas, alții i-or fi spus Rudolf, Adolf sau Cîine, numele i-a rămas Paraschiv. Un cîine venit de pe cîmp, care a considerat că s-ar putea simți bine cu noi.) N-am mai văzut niciodată atîta gunoi adunat într-un loc atît de strîmt și-atît de… neașteptat. A fost și prima lecție pe care am învățat-o: nu lăsa niciodată sacii de gunoi pe jos dacă sînt cîini prin preajmă. Pentru un “copil crescut la bloc”, vorba Ioanei, lecția a fost pe cît de amuzantă, pe atît de aspră. N-am mai lăsat sacii de gunoi pe jos. Ne-am cumpărat pubelă. De asta se ocupă gunoierii. Cel puțin atunci cînd drumul e îndeajuns de bun ca să intre pînă la noi, pe cîmp.

Cred că în aceeași dimineață, imediat după ce strînsesem gunoiul, am auzit o împușcătură. La nici 20 de metri de mine. Nu vă mai plictisesc cu descrierea sentimentelor trăite într-o singură secundă. N-o să vă spun nici de ce nu am avut nici măcar timp să mi se facă frică. Peste drumul de țară, acolo unde se întinde, desigur, cîmpul, un șir de vreo 7 sau 8 vînători, la distanță egală unul de altul. Înaintau încet, ca într-un vis. Periau cîmpul, căutînd păsări, iepuri sau cine mai știe ce. Năucit, nici măcar n-am avut timp să mă revolt. Deși asta fac de obicei, mă revolt. De data asta, era prea mult. Oamenii ăia chiar vînau… la cîțiva metri de casa noastră și… lucrul ăsta li se părea absolut natural?

Nu m-am revoltat. 7 vînători x 1 pușcă fiecare înseamnă 7 puști. Nu? Și dacă erau 8?

Și asta a fost doar prima dimineață. Sau a doua, nu mai știu. Pentru că, vorba scriitorului, aici timpul curge altfel.

Later edit: iată și fotografia cu gunoiul, dacă nu mă credeați.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s