Aventurile unui orășean… pana de curent

Prima oară cînd rămîi fără curent în mijlocul cîmpului ești destul de derutat. Sau și mai derutat, în funcție de persoană și de cît de confuz ești așa, în general. Nu prea poți să îți dai seama dacă “s-a luat” curentul, sau dacă e “doar problema ta” (a întregii familii care aleargă după lumînări, lanterne, am spus că trebuie să cumpărăm baterii, am cumpărat dar nu știu unde sînt, chibriturile au dispărut deși le-am văzut eu mai devreme…). Ideea e că nu te uiți pe geam și zici “a, s-a luat și la vecini..”. Pentru că nu ai vecini.

E întuneric. Undeva, departe, par să plutească cîteva luminițe. Asta, măcar, te încurajează nițel: deci nu e o avarie majoră, nu a căzut curentul în toată comuna, sau, măcar, în tot satul. Așa cum ai fost averizat că s-ar putea întîmpla.

Panoul electric e la vreo 300 de metri de casă, la capătul unui drum de țară care traversează cîmpul. Apoi, începe pădurea. Trec peste stupoarea trăită atunci cînd îți dai seama că nu ai cheia de la ușița magică, ușița care îți permite accesul la siguranța centrală a casei… Înarmat cu un ciocan și o șurubelniță (Ce să fac, meșterilor, altceva nu am găsit!), forțez lacătul firav care-mi bloca calea spre lumină. Și-l forțez, și-l forțez…. în pădurea din spate, la vreo 5 metri, se aud crăci trosnind (avem iepuri sălbatici, căprioare și mistreți în zonă). Iar eu forțez, forțez, lăcățelul se transformă în lacăt în toată regula, apoi, ca-n povestea cu Făt-Frumos, metamorfoza continuă pînă cînd lăcățelul firav devine ditai lanțul de ancoră. Mă rog, ca să opresc brutal magia, ce-am văzut eu în filme nu e adevărat. Nu așa se sparge un lacăt….

Doar dacă… o idee ne lovește pe amîndoi, pe Ioana care ținea lanterna și pe mine pentru că eram lîngă ea: ce-ar fi să-l sunăm pe viitorul nostru vecin, mult mai priceput decît noi la treburile astea, cel care, de altfel, și este “stăpînul” panoului? Trec repede peste scuze – ora era, totuși, înaintată – îl ascult și închid.

Deschid apoi ușița de deasupra lacătului. Ridic siguranța. Undeva, departe, se aprinde o lumină. E de la casa noastră. Vreo 2 săptămîni, stătusem fără lacăt la panou. Ceea ce înseamnă că… că… hai, să nu fim răutăcioși, în toată existența mea n-am văzut niciodată, pe nici un balcon, un panou electric. Și chiar de-ar fi fost acolo, de ce să-l fi închis?

A doua zi, de dimineață, am cumpărat un lacăt auriu.

PS. Am învățat, din asta, că lacătul vecinului e foarte solid.

Advertisements

4 thoughts on “Aventurile unui orășean… pana de curent

  1. îți urmăresc aventurile de orășean cu mare interes, să știi 😀
    n-am apucat să comentez până acum pentru c-am fost nițel dusă. de acasă.
    Co ocazia asta îți doresc și eu un an plin de bucurii, reușite și zâmbete. Fără lăcățele închise, fără pungi de gunoi sfâșiate de cățel și fără împușcături.
    Numai bine, Cosmine și mă bucur c-ai revenit!:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s