O copie de comediant.

Am scris textul ăsta acum 2 ani, cînd Victor Ponta se pregătea să intre în campania pentru șefia PSD. Își schimbase brusc discursul și devenise extrem de agresiv. (am ezitat puțin, era cît pe ce să spun “golănesc”).
Azi, îmi dau seama că toate reținerile pe care le-am avut atunci erau niște prostii: Ponta este un comediant! Unul extrem de prost.

Comediantul Ponta. (18.02.2010)

Aţi fost vreodată la stand up comedy? Definiţia e ceva de genul: “un cineva care face comedie vorbind cu publicul. În mod normal, acest “cineva” e un comic cu un microfon.” Mai mult decît atît, publicul poate interacţiona cu comediantul. Sau poate doar să rîdă, în funcţie de talentul omului.

“Am vrut să îl bat pe Emil Boc şi nu m-a lăsat Dan Nica.” (Rîsete din sală.) “Şi, pe 1 octombrie, mi-a zis: “Victore, de ce nu te-oi fi lăsat ?” (din nou, sala ovaţionează.) “Şi acum regret, dar poate mai am ocazia” (sala e-n extaz.)

Deşi seamănă cu un scenariu de teatru, nu e. E domnul Ponta, marţi, la o reuniune a organizaţiei PSD Argeş. Domnul Ponta, cel care vrea să fie şeful suprem al PSD.

Acum, ca să închidem cercul, iată şi răspunsul premierului. “Domnul Ponta, un biet procuror comunist.” N-a răspuns la întrebarea pusă timid de o jurnalistă: “Dar nu e prea tînăr ca să fie comunist?”

Eram copil, să fi avut vreo 8 ani, cînd familia mea s-a mutat într-un cartier nou. Pe atunci, la marginea oraşului de provincie. Şantierul nu se terminase încă. Mai era noroi, canale descoperite, zone defrişate şi lăsate în paragină. Un peisaj nu tocmai primitor. Cartierul nu era departe de gară. Iar zona gării – aveam eu să aflu mai tîrziu – e o zonă unde se întîmplă tot felul de grozăvii, cam în toate oraşele. Ei bine, în cartierul ăsta a apărut o gaşcă. Îi spunea “Îngerii Negri”. Şeful găştii – un băiat de vreo 15 ani, se chinuia prin clasa a patra. Nu-i prea ieşea treaba cu învăţătura, în schimb dădea bine cu pumnul. Şi cu piciorul. Puştii îl priveau ca pe-un zeu. Gaşca lui, am aflat mai tîrziu, se ocupa cu de toate: de la spargeri pînă la bătăi.

Eu pe domnul Ponta l-am stimat. Mi-am tot spus că e un băiat deştept, că a muncit mult, că are idei, că are vorbele la el. Pînă la urmă, reprezintă, vrînd-nevrînd, viitorul. Dar imaginile de marţi mi-au produs silă. Faptul că a vrut să-l bată pe premier putea să rămînă între el şi colegii lui. Să declari asta public şi să te aştepţi la respect e, practic, imposibil.

Reacţia domnului Boc? Pe măsura provocării. “Un procuror comunist” n-are cum să fie Victor Ponta, că-i foarte tînăr. A încercat premierul să facă o glumă, dar nu prea i-a ieşit. Şi-o fi dat seama că a zis-o aiurea atunci cînd a ocolit răspunsul la întrebarea jurnalistei? Probabil, am mai văzut un răspuns asemănător la o colegă de-a dumnealui, atunci cînd un ziarist o întreba: “Dar e vocea dumneavoastră, doamnă, nu e vocea dumneavoastră pe înregistrare?” Răspunsul, cu buzele strînse într-un zîmbet nevinovat: “Mmmmmmmm….”

Pe cuvînt că mi-ar plăcea să închei aşa: “Cîtă bărbăţie, domnilor! Sînt convins că asemenea minţi luminate vor lucra pentru viitorul frumos al tării mele. Voi dormi liniştit.” Aş vrea să termin aşa, dar nu pot. Mă grăbesc să prind un loc în sală.
La comedianţi. Mmmmmm…

Advertisements

Vacanță pentru România

Să luăm cu toții o pauză, vreți?
Să intrăm toți în vacanță vreo lună, așa. Și mai vedem apoi. Să mergem la mare, la munte, la șes sau la deal, în țară sau afară, la hotel sau cu cortul, după dorințe/ preferințe și posibilități. Ați prins ideea, nu e deloc complicată: vacanță pentru toți! O lună. Fără certuri, fără scandaluri, fără politică, fără politicieni.
31 de zile de pauză pentru toată țara. Ce ziceți, acceptați?
Și-apoi, cînd ne-om întoarce, să o luăm de la început. Cu calm, cu un plan clar, pe termen mediu și lung. Să începem să construim ce-ați distrus atîta amar de vreme. Să începem să construim ce-am permis să distrugeți atîta amar de vreme. Cărămidă după cărămidă, împreună.
Ce ziceți, acceptați?
Președintele interimar poate da un asemenea decret?

Criza noastră

O idee nu-mi dă pace, de multă vreme: criza asta a scos și scoate tot ce e mai rău în oameni. Nu spun că e rău că se întîmplă: e un filtru bun, mai bun decît tot ce-am trăit pînă acum. Asta așa, ca să ne lămurim cu cine mergem mai departe. Prietenii care se destramă, prieteni care-și spun cuvinte urîte, ce nu mai pot fi întoarse.
Și-apoi, peste toate astea, impostori care prosperă. Tot mai mulți impostori.
Va trebui să revin la subiectul ăsta, al farsorilor. Prea am întlnit mulți în ultimul timp. De multă vreme.