Îmi e rușine!

Citesc că un tren a fost atacat cu pietre de către niște români. Gestul în sine mi se pare de-o barbarie nemaivăzută pentru o țară cu pretenții europene în secolul 21. Dar cînd trenul se mai numește și, atenție, Orient Express, mi se pare că întîmplarea depășește orice și-ar putea imagina o minte bolnavă!


Ce-or spune, oare, călătorii, după aventura românească? Acei călători care au plătit peste 7.000 de euro ca să meargă de la Paris la Istanbul cu trenul ăsta care, dincolo de reperul pe care-l reprezintă pentru piața luxului, e un tren care aduce istoria, în fiecare an, în țara noastră.
A început să traverseze orașele noastre în 1883. Lega Parisul de Constantinopol. A trecut peste războaiele mondiale (circuitul a fost întrerupt temporar), a fost și decor de ficțiune – lucru care i-a adăugat celebritate. Dar, dincolo de orice, Orient Express înseamnă lux (la restaurantul trenului se servește caviar Beluga – un kilogram se vinde cu peste 6.000 de lei, foie-gras sau șampanie din cea mai scumpă.)
Și revin: călătorii care-și permit astfel de extravaganțe au trecut, azi, printr-o experiență de neuitat. O șleahtă de pierde-vară a atacat trenul cu pietre. Nici nu mai contează cîte geamuri s-au spart sau cîte scuze și-au cerut autoritățile! Ce contează e părerea cu care vor pleca oamenii ăștia din România și ceea ce vor spune mai departe despre noi, în discuțiile pe care le vor avea cu oamenii asemeni lor. Credeți că vor mai vrea să ne viziteze?
Acum, problema nu e că mi-e mie rușine. Nici pe departe. Problema e că mi-e foarte teamă că sîntem cîțiva care credem că noi, nația asta, nu sîntem așa. Că nu dăm cu pietre în simboluri. Că nu ne batem joc de lucrurile pe care le apreciază alții, chiar dacă nu le înțelegem. Că sîntem, înainte de toate, primitori și nu nesimțiți, frumoși și nu jegoși, deschiși și nu înguști.
Din păcate, lumea reală e alta. Ne arată, mie și altora ca mine, naivitatea pe care ne-am alimentat-o atîta amar de timp.

Ne trîntește, cu silă, realitatea în fața, asemenea unui bolovan aruncat în geamurile unui tren frumos ce traveresează o gară de provincie.

Advertisements

5 thoughts on “Îmi e rușine!

  1. Oamenii de acestă speţă vor fi mereu. Oameni care nu ştiu altfel, oameni înguşti la minte, oameni care aduc o imagine proastă ţării noaste.
    Dar eu cred sau vreau să cred că nu suntem cunoscuţi doar pentru hoţii şi vandalisme. Că atunci când auzi cuvântul “român” nu te gandeşti instant la ţigani, la cerşetori, la hoţi.
    Vreau sa cred ca suntem cunoscuţi pentru oamenii de valoare, pentru actori, sportivi, pentru locurile noastre superbe, pentru tradiţie, pentru ospitalitate, pentru mâncărurile noastre delicioase, pentru românii care au ceva de spus şi de dovedit, pentru cei care au reuşit şi care ne fac mandri de naţia nostră! Poate e naivitate, dar e mai dulce decât realitatea. Pacat ca lucrurile bune sunt ştirbite de multitudinea lucrurilor rele.
    Poate pe viitor vor fi nişte schimbări în bine, dar până atunci cred că depinde de noi să demonstrăm ca România poate fi şi altfel!

    1. Salut! Nu vreau să te dezamăgesc, dar lucrurile stau cam așa: străinii cunosc cîțiva sportivi români, din păcate doar 2 sau 3 (Nadia și Năstase, hai, poate și Hagi). Actori? Poate doar pe cei din generația nouă, care au luat cîteva premii internaționale – dar care nu sînt cunoscuți peste tot în lume. Locurile or fi ele superbe, dar ajungi prea greu la ele. Și-aș putea, din păcate, continua.

  2. Ce-i drept, eu nu am călatorit in strainătate, deci nu stiu părerea străinilor despre români ,decât din auzite.
    Dar dacă aşa suntem percepuţi toţi, cred ca nu ne rămâne decât să dovedim individual ca putem fi şi altfel. Eu nu vreau să-mi plec fruntea pentru lucruri pe care nu le-am făcut şi nu le voi face vreodată.
    E frustrantă acestă imagine a românilor creată peste hotare, dar şi mai frustrant este că atunci când un român face un lucru demn de laude ramâne, în majoritatea cazurilor, în umbră sau i se acordă puţină atenţie, pe când restul lucrurilor primesc o atenţie deosebita şi sunt foarte mediatizate.
    Eu cred ca e o problemă de educaţie si de percepţie. “Valorile” noastre se vând la ora 5 cu audiente maxime. Acesta e modelul urmat de generaţiile tinere. Oamenii valoroşi, care chiar au ceva de spus, ori sunt dezgustati de ceea ce se intampla si refuză sa apară in emisiuni tampite,(pentru ca alea-s cele mai urmărite), ori apar foarte rar în emisiuni de calitate, dar urmărite de puţini oameni.
    Exista un dezinteres total faţă de lucruri de preţ, faţă de calitate, faţă de valoare. Iar *modele tinerilor’ apar in tabloide şi în emisiuni jalnice care distrug neuronii oamenilor.

    Am deviat oarecum de la subiect, dar prin ceea ce am zis, m-am referit la o situaţie generală, nu strict la cea din articol.

    O seară buna!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s