Lecții de televiziune. Cum să omori visele unui jurnalist.

Povestește un jurnalist, care a trăit cel puțin ultimii 10 ani în presă, despre motivele care l-au făcut să renunțe la „presa full-time”. În traducerea mea liberă, „care l-au făcut să renuțe la un stil de viață pe care-l iubea la nebunie.” Folosește, pe contul său de Facebook, cuvinte dure, care ascund în spatele lor dezamăgirea omului care pune atît de mult suflet în meseria asta, încît, la un moment dat, renunță la cei mai apropiați, ori, mai grav, renunță la el. Cel puțin asta am înțeles eu că se ascunde în spatele unor propoziții ca „experiență traumatică” și „decăderea liberă a unui ziar” care i-a „frînt spinarea.”

Am și eu cîteva povești.

La începutul lui 2012, după un șir de ezitări, de întîlniri ce trebuia să fie dar nu mai aveau loc, de mici sau mari crize de personalitate, am reacționat puțin cam „exagerat” ca să mai conteze cei 16 ani munciți în Antenă. Aș minți dacă aș spune că nu mai aștept, încă, acel telefon care să-mi ceară o explicație, măcar de dragul despărțirii cu zîmbetul pe buze. Însă viața trebuie să meargă înainte, orice ar fi.

Plecarea mea din televiziunea de care eram, practic, dependent, a coincis cu o ofertă. Tentantă, credeam eu, și o mai cred și acum. Reorganizarea unei televiziuni ce pornise complet greșit, fără pic de viziune și cu o serie de „mamuți” adunați de prin eșaloanele 3 ale unor instituții neperformante, transformați, peste noapte, în vedete. Se numea Giga TV.

Descopeream, astfel, că un contract poate însemna și altceva decît să îți primești salariul la timp. Că o mașină ori un calculator ori un abonament nelimitat la telefon sînt lucruri naturale.

Desigur, pînă la un punct. În cazul meu, punctul ăsta a venit rapid, după vreo două luni. Cînd patronul, vestit pentru porecla lui cu trimitere directă la loviturile de la 11 metri din fotbal, a decis să-l schimbe pe proaspătul instalat director general, singurul care avea cel puțin un plan clar pe termen mediu legat de televiziunea aceea.

Semnalul odată tras, „vedetele”, unele dintre ele demise de șeful care tocmai pleca, s-au înființat la prima ședință cu noul director de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat, de parcă televiziunea aceea era a lor de cînd lumea și le fusese subtilizată, desigur abuziv, pentru o scurtă perioadă. O primă ședință secretă, ca un conclav în care se discutau cele mai fierbinți și ascunse subiecte privind soarta omenirii. De fapt, o „mică și mizerabilă  lovitură de palat”, pe care noul director n-a mirosit-o.

Rezultatul, după vreo 3 zile de discuții de acestea: „suspendarea Știrilor” pe un termen nedefinit, prima decizie anunțată în fața tuturor angajaților și, în plus, primul contact al lor cu „noua conducere”.

După această decizie, am avut, în fine, onoarea să discut cu noul director. Un fost coleg din Antenă, cu care muncisem ani în șir. M-a sfătuit să stau acasă cîteva zile, poate 2 săptămîni, timp în care va aranja cu patronul să ne despărțim în mod amiabil. Ceea ce, în cazul meu, presupunea plata mai multor salarii, incluzînd banii pentru lunile deja muncite. Că așa era contractul.

Ioana, soția mea, tocmai născuse. Deci stătea acasă. Iar televiziunea pentru care lucra nu îi dădea nici un ban în această perioadă pe care șefa ei o considera, probabil, „de huzur”. Chestie de politică de personal, care la B1 se făcea cu furca.

A trecut mai bine de un an de atunci. Și o suită de întîlniri cu un avocat, care mie, pentru că treceam pentru prima oară prin așa ceva, mi s-au părut traumatizante.

A trecut un an și mai bine de atunci și încă nu am văzut nici un ban de la instituția pentru care am muncit.

După pe perioadă de pauză, pe care tot conform contractului trebuia să o iau ca să nu fiu în culpă, să nu-mi vînd ideile concurenței, am primit altă ofertă: o televiziune care își schimba imaginea și care vroia să devină de știri. TMC.

„Vom construi, în jurul tău, redacția de știri! Ai tot sprijinul nostru! Avem nevoie de tine!” – îmi spune patronul. Despre care nu auzisem decît că era un tip deștept, fost apropiat al lui SOV.

„Te rugăm, doar, să aștepți pînă în septembrie, cînd vom anunța toate schimbările.” Pînă la urmă, o decizie firească, cele 2 luni îmi ofereau posibilitatea să îi cunosc pe colegi, să învăț sistemul și să observ scăpările acestuia.

Au trecut și cele 2 luni. Totul s-a schimbat. A venit Mihai Tatulici, cu un proiect nou. Probabil, mult mai scump, dar ce știu eu cum se face televiziunea adevărată, în slujba poporului…

Au urmat cîteva luni de ping-pong, în care relația mea cu MT a evoluat de la salutări din priviri pe holurile lungi ale redacției, la „vreau să fii producătorul general al diviziei de Știri”, trecînd prin „te rog să ne întîlnim  joi” și „stabilește tu o întîlnire, cînd îți convine”, întîlniri uitate sau ratate ce-au culminat cu un telefon pe care mi-l amintesc de parcă ar fi fost în această dimineață: „Alo? Domnule, propunerea pe care ți-am făcut-o acum ceva timp, cea cu producătorul general, s-a reactivat…” Am știut, chiar în clipa aceea, că va trebui să plec din nou.

Patronul televiziunii îmi datorează, și acum, după mai bine de jumătate de an, bani. „Money”, adică, ca să vorbesc mai pe înțelesul lui.

Mă întîlnesc din cînd în cînd cu el la magazinul de la intrarea în sat. Ultima oară s-a prefăcut că nu mă vede, deși m-am pus, ostentativ, fix în spatele lui la coada de la casă. A evitat să privească în spatele lui.

Data viitoare cînd se va întîmpla așa, îi voi spune casierei să ia și cumpărăturile mele pe cheltuiala domnului.

Așa, în contul trecutului ce ne leagă.

Cineva spunea, pe vremea cînd televiziunea se făcea cu mulți bani și cu la fel de mulți oameni, „să gîndesc mare” (sună prost în românește „think big”).

Nu știu ce ar spune acum.

altele asemenea:

https://silistraru.wordpress.com/2013/06/12/lectii-de-televiziune-testamentul-unor-jurnalisti/

https://silistraru.wordpress.com/2013/06/10/lectii-de-televiziune-de-la-polutie-la-eclipsa-totala-de-soare/

Advertisements

One thought on “Lecții de televiziune. Cum să omori visele unui jurnalist.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s