Nu vă fie frică! De data asta chiar că pică!

“Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!” Cei care au trăit atunci, știu despre ce vorbesc. Cei care nu știu, ori erau prea mici, ori sînt acum foarte tineri și nu vor citi aceste rînduri.

Euforia din urmă cu aproape 24 de ani (!!!) încă trece peste timp, purtată de această lozincă cu o rimă aproape copilărească. Cu aceeași putere cu atunci.

Bine, poate că a adunat, pe drum, ceva praf de mină, cîteva tone de praf mai nobil, de pe dosare de corupție, găleți de cenușă din arhive de securitate, praf de pe drumuri, speranțe făcute praf. Praf.

Cu toate astea, mesajul a rămas la fel de puternic. Sau chiar mai puternic decît atunci. Pentru că, în ultima vreme, a început să capete acel plus de valoare pe care atunci, în urmă cu 24 de ani, cei care au ieșit în stradă nu aveau cum să îl imagineze.

Ieșiseră atunci să-l dea jos pe cel care reprezenta, pentru marea majoritate, “Răul suprem”. Ceaușescu. N-aveau însă de unde să știe că schimbîndu-l doar pe el nu vor omorî balaurul. Unul mult mai perfid, mai hidos, cu mult mai multe brațe și capete și care se întindea peste tot. Statul. Corupt, rezistent prin chiar ineficiența sa, mașinăria perfectă a birocrației care se autoalimenta, într-un circuit de nezdruncinat, la nesfîrșit.

Și totuși, mesajul acela de la început a rămas. Doar că acum începe să capete o altă valoare. Chiar dacă oamenii continuă să voteze “contra” – dovadă fiind ultimele alegeri parlamentare, cînd majoritatea voturilor au fost împotriva partidului actualului președinte – dovezile că lumea se schimbă, că lupta începe să se dea pe alt plan răsar de peste tot și primesc forme tot mai simple, mai ușor de urmat.

Începem!

Recent, un avocat a făcut vîlvă pe site-urile românești cînd, într-un interviu realizat de Ziarul Financiar, a spus că nu-și mai plătește taxele către primărie.

 

„Eu protestez şi nu plătesc taxele. Locuiesc lângă Bucureşti, pe o stradă care nu este nici măcar pietruită. M-am rugat frumos de primar, i-am făcut cereri, l-am dat în judecată. De trei ani de zile eu nu îmi plătesc impozitul pe teren”, a spus Mădălin Niculeasa, managing partner al Niculeasa Litigator, la emisiunea ZF Live de miercuri, 16 octombrie anul acesta.

 „Am trimis scrisoare şi am invocat „excepţia de neexecutare a contractului”. Între mine, contribuabil, şi între autoritatea publică este o relaţie bilaterală şi dacă ea nu îşi îndeplineşte o obligaţie contractuală faţă de mine, şi eu am dreptul să nu-mi îndeplinesc obligaţia faţă de ea. Primarul nu mi-a făcut absolut nimic. Nici măcar nu mi-a răspuns la audienţe.”

Acum, un nou exemplu. Un om de afaceri român anunță, într-o scrisoare deschisă adresată premierului Ponta și ministrului de finanțe Chițoiu că nu-și mai plătește taxele și impozitele către stat decît dacă cei doi îi aduc următoarele documente:

“A.1 : Carte de identitate – copie (aduceți, vă rog si originalul, pentru a confrunta)

A.2 : Documentele de investitură în funcția de Prim-Ministru, respectiv Ministru de Finanțe (incluzând ordinul semnat de președintele Statului) – copie legalizată

 A.3 : Proiectul de buget în varianta finală pe anii 2012 și 2013 în care se va menționa clar traseul banilor încasați din taxele și impozitele plătite de mine – copie legalizată

 A.4: Extras de cont pentru conturile în care vă primiți salariile – semnate și ștampilate de bancă!”

Omul de afaceri cere, apoi, un set de documente lunar:

“B. 1 : Extras de cont pentru conturile în care ajung banii încasați (Trezorerie, Minister, Casa de Asigurări și toate celelalte instituții care beneficiază din plin de acești bani!) din luna anterioară.

B. 2 : Documente justificative pentru cheltuielile din banii publici pe luna anterioară”

 Minunate exemple, nu-i așa? Doi oameni pe care eu îi consider, înainte de toate, curajoși. Dar, trecînd peste asta, ceea ce leagă cele două povești este reacția umană firească, pe care am trăit-o cu toții, în fața incapacității statului de a ne convinge că merită să continue să trăiască așa. Revolta.

Credeți, cumva, că oamenii ăștia vor primi vreun răspuns la protestele lor? Probabil că nu. Imensa, greoaia și puturoasa mașinărie birocratică va sesiza abia peste ani că 2, 3 sau 100 de români au ales această cale. Și atunci, brațul ferm al legii se va trezi din amorțeală și va acționa ferm: ANAF, amenințări cu blocarea conturilor, trimiteri în judecată fără avertisment și așa mai departe.

Astfel, mașinăria perfectă se va alimenta, din nou, din propria mizerie. Drumul avocatului va rămîne neasfaltat (“Păi dacă nu plătiți, domnu’, de unde bani?”), omul de afaceri nu va afla ce se întîmplă cu banii săi (“Păi ce dracu’, noi avem timp de pierdut cu prostiile astea? Noi avem treabă aici, dom’le!”), premierul, ministrul de finanțe și toți ceilalți demnitari vor considera, în continuare, că toate avantajele li se cuvin, pentru că au funcții. Și uite așa, într-o zi, un judecător scîrbit va decide că oamenii au restanțe de 2, 3, 4 sau 5 ani și că trebuie să le plătească imediat! Altfel… altfel… o să vedeți voi!

Chiar dacă revoltele de mai sus par fără sorți de izbîndă, un lucru e clar. Premierii, miniștrii, cei care sînt sau vor veni trebuie să înceapă să privească mai atent în jos, spre noi. Iar cînd vor auzi rima aceea copilărească ce începe cu “Nu vă fie frică…” și se termină cu “pică”, vor trebui trebui să înțeleagă că, de data asta, nu-i mai vînăm pe conducători.

Ci întregul sistem plin de puroi pe care se sprijină ei.

 

 

 

PS. Încet, încet, lumea se trezește. Cele două din care m-am inspirat le găsiți aici:

 

http://tinyurl.com/l2fqvfm

http://tinyurl.com/l2fqvfm

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s