Scrisoare către politicieni. Cu întrebări retorice.

Ce-ar fi dacă ar trebui să vă ștergeți la fund bebelușul cu șervețele reciclate? Adică folosite încă o dată cel puțin, de un alt părinte pe un alt fund de bebeluș. Ați accepta situația asta sau v-ați revolta și ați da alte legi, mai bune? Și-atunci, cum puteți accepta ca de atîta amar de vreme, Sănătatea să fie una dintre oile negre ale bugetelor? Cum puteți accepta ca statul să investească, în fiecare copil de pînă la 2 ani, doar 200 de lei lunar?

Dar dacă jucăriile cu care se joacă copii voștri ar fi rupte, murdare și imposibil de folosit? Dacă ar fi surse de boli? Dacă, mai mare fiind, ar trebui să citească cărți recuperate dintr-o, să zicem, groapă ecologică de gunoi? V-ați resemna sau ați face imediat interpelări în Parlament, ați organiza comisii, ați pune atîta presiune pe Guvern că pînă la urmă ar lua măsuri care ar rezolva problema? Și-atunci, de ce acceptați ca de peste 20 de ani, Învățămîntul să fie pus între ultimele pe listă la împărțirea anuală a banilor publici?

Să ne imaginăm că același copil, acum și mai mare, merge singur la școală. Și că drumul pe care trebuie să-l facă zi de zi nu e asfaltat. Copilul evită cît poate noroiul, pentru că l-ați învățat acasă (nu-i așa?) că trebuie să fie curat, să aibă hainele îngrijite. Dar pașii copilului sînt mici iar bălțile, la început răzlețe, se transformă la un moment dat într-o mare de noroi lipicios. Copilul trebuie să ajungă la școală, așa că va păși în noroiul ce-i va trece peste pantofii proaspăt curățați. Ce-ați face atunci cînd s-ar întoarce acasă murdar din cap pînă în picioare și umilit de glumele colegilor și ale profesorilor? Ați cere mai multe și mai atente investiții în infrastructură, nu? Și ați cere guvernului să vină cu un plan, ba tind să cred că v-ați pune de acord cu colegii din Opoziție asupra unui proiect pe termen lung, pe care să-l urmeze oricine ar veni la putere.

Și-apoi, cu chiu, cu vai, copilul ar ajunge la Bacalaureat. Ar intra în sala de examen și ar afla că proaspătul ministru al învățămîntului tocmai a schimbat procedura, inspirîndu-se din filosofia budistă. Copiii care nu vor fi în stare să mediteze timp de o oră și să afle, astfel, răspunsul la 3 întrebări esențiale (ce urmează a fi comunicate printr-un procedeu telepatic) vor fi excluși de la examen pentru următorii 3 ani.

Așa, fără Bac, tînărul s-ar duce să se angajeze. La un „tîrj de joburi”, organizat cu finanțare europeană. „Fără Bacalaureat…. hmmmm, l-ar privi distant viitorul angajator…. ah, da, am găsit! Tu vei lucra la autostrăzi! Ăsta e viitorul, se vor face mii de kilometri în următorii 4 ani, tocmai ce-a promis guvernul!”

Nici măcar nu vă mai întreb ce ați face atunci.

1drapel

Nu v-a obligat nimeni să deveniți părinți. Și sînt convins că faceți totul pentru binele copiilor voștri.

Așa cum nu v-a forțat nimeni să vă faceți politicieni.

Și-atunci, de ce nu faceți totul pentru ca nimeni, dar nimeni în țara asta să nu o mai ducă prost?

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s