Cum să vinzi o țară. Mic îndrumar. Capitolul “Drapelul”.

drapel2 copyright ICS

Ne-am spus, cu toții, că țara asta e mult prea săracă, că nu mai e nimic de furat, că au furat foștii tot ce se putea lua și că de-acum încolo vom reîncepe construcția. Ei bine, construcția a reînceput, cu un mare avînt. Și cu idei ce le depășesc de departe pe cele ale „foștilor”.

Ce-ar fi dacă, pentru a primi cetățenia română, străinii ar trebui să facă o cerere la o societate comercială, singura care ar avea dreptul de a oferi pașaportul românesc pentru, să zicem, următorii 30 de ani? Credeți că ar fi asta o afacere profitabilă? Și dacă da, pentru cine, pentru Statul român sau pentru acea firmă?

Și încă un lucru: credeți că așa ceva nu e posibil? Ei bine….

România și-a vîndut drapelul. Sau, mai clar, i-a dat unei firme private dreptul exclusiv de a înmatricula nave maritime mari sub pavilion românesc. Cu aproape beneficiile pe care ni le putem imagina de aici mergînd către societatea comercială respectivă, obligațiile revenindu-i, desigur, statului român. Potrivit tratatelor internaționale. Cît despre firma cîștigătoare, ar fi de spus, acum, doar cîteva cuvinte: off-shore cu sediul în Cipru.

Despre „afacerea pavilionul românesc” au scris, pe larg, mai mulți jurnaliști. Aici, aici  sau aici, iar Pro TV a difuzat, în urmă cu 3 săptămîni, un reportaj despre acest subiect.

Pe scurt, povestea sună așa: în urmă cu mai puțin de un an, pe 12 septembrie 2012, Autoritatea Navală Română (ANR) a cedat firmei RIFA Holdings Ltd dreptul exclusiv de a administra Pavilionul românesc. Firma abia se înființase, avea 2 acționari nemți și sediul în Limasol, Cipru. Ce înseamnă „administrarea Pavilionului Românesc”? Înseamnă că orice navă maritimă mai mare de 500 de tone registru *, din orice țară ar fi ea, ca să se „înmatriculeze” sub drapelul României, trebuie să plătească o taxă către firma RIFA. O afacere extrem de simplă pentru nemții cu off-shore. Taxele navale din România sînt mult mai mici decît în alte țări, un armator german putînd să economisească pentru o singură navă de mari dimensiuni chiar și 500.000 de euro anual, dacă plătește taxele în România și nu în Germania.

O afacere însă dubioasă pentru Statul român. Care își vindea, astfel, un drept suveran. Un gest similar cu vînzarea dreptului de a acorda cetățenia română. Unui off-shore răsărit dubios, cu cîteva zile înainte de parafarea contractului. Fără licitație. Fără caiet de sarcini. Și nu pentru o săptămînă, o lună sau un an. Ci pentru 30 de ani!

Și încă un amănunt, dacă cifrele de mai sus nu sînt de ajuns. Statul român ar urma să încaseze pentru fiecare pașpaport eliberat (în cazul de față înlocuiți „pașaport” cu „pavilion”) să zicem o mie de euro, din suma totală plătită de șapte mii. Restul s-ar duce la firmă.

Un parlamentar român din Opoziție (Gigi Christian Chiru, PDL) a făcut, la cîteva luni după ce scandalul a izbucnit în presă, o interpelare. În 26 iunie anul acesta, parlamentarul afirma în plen: „Nu vreau să privim numai partea negativă a lucrurilor, însă acel contract încheiat de Autoritatea Navală Română, sub semnătura fostului director Eugen Olteanu, este un contract de agent ilega; și abuziv în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu conferite de funcția de director general al ANR, încălcînd legile în vigoare. Prin acel contract, a fost cedat un drept suveran al României, dreptul de arborare, înregistrare, suspendare și retragere a pavilionului român navelor, angrenînd instituția pe care o conducea într-un angajament pe un termen inițial de 30 de ani, care este în favoarea intereselor economice ale unei persoane juridice străine și în defavoarea României.”

Răpunsul (raspuns_minister) a venit din partea Ministerului Transporturilor după o săptămînă. „Contractul nu a fost pus în aplicare deoarece anumite clauze din acesta contravin legislației în vigoare.” O afirmație care ar trebui, nu-i așa, să liniștească pe toată lumea, nu-i așa? Adică, dom’le, ne-am dat seama că s-a făcut o prostie și am oprit-o. Numai că, prin același comunicat, ministerul recunoaște că problema nu e nici pe departe rezolvată. Ba chiar e pe cale să se adîncească: „Începînd cu ianuarie 2013, firma germană a informat că neaplicarea rapidă a contractului produce prejudicii financiare părții germane, care ar fi investit sume importante și pune în pericol realizarea întregului proiect și, drept consecință, aceștia vor solicita despăgubiri.” Am păstrat acordul gramatical făcut în comunicatul ministerului.

Același minister care venea, imediat, cu soluția salvatoare! Dacă vă gîndiți la o comisie, sînteți răutăcioși… „Pentru a elimina suspiciunile care persistă asupra legalității încheierii contractului dintre ANR și firma germană. Prin Memorandumul mai sus menționat, s-a aprobat constituirea unui grup de lucru format din experți în domeniul juridic, financiar, maritim și afaceri externe, care să analizeze contractul și să îl perfecteze în conformitate cu legislația românească în vigoare.” Vedeți, nu o „comisie” ci „un grup de lucru”. Pînă cînd „grupul de lucru” își va duce la îndeplinire menirea, adică va lucra, firma germană a cerut, deja, potrivit Pro TV, o mică despăgubire prin casa de avocatură londoneză „White and Case”. Am spus mică? Da, mai mică de 12 milioane, doar 11.250.000. De euro, normal.

Actualul ministru al Transporturilor, Ramona Mănescu, a preluat beleaua din zbor: A fost un control al corpului de control al PM, a fost angajată o firmă de avocatură care a verificat contractul și stadiul și modalitatea în care acest contract poate fi reziliat. In momentul de față, există o comisie care încă analizeaza situația, sper în cel mai scurt timp să vă putem da un răspuns și să luăm o decizie” (sursa: Pro TV)

Nici măcar nu mai contează în momentul ăsta ce s-a întîmplat cu fostul director al ANR, cel care a semnat contractul. (nimic). Nici cu cel de dinaintea lui, care a postat anunțul că ANR caută o fimă care să se ocupe de această afacere. (s-a îmbolnăvit și a devenit, apoi, subsecretar de stat în minister.) Nici nu contează că directorul care a desecretizat contractul (pentru că era secret de stat!) și a început scandalul a fost destituit.

Nu contează nici măcar presupunerea pe care o făcea parlamentarul PDL în interpelarea sa: “Din informațiile care circulă, vizita recentă a prim-ministrului Ponta în Germania este facilitată de acest contract de cedare a drepturilor suverane ale României.” (desigur, încă o posibilă “frustrare” a opoziției.)

Nimic din cele de mai sus nu contează.  Pentru că atît “grupul de lucru” de la minister, cît și Corpul de control al premierului vor da de cap afacerii. Și vor găsi și vinovații și calea cea mai bună pentru oprirea înțelegerii cu firma germană din Cipru. Pentru că dreptatea triumfă, așa știm cu toții.

 

Sigur, “dreptatea triumfă în cele din urmă”. Pînă atunci, ideea mea cu SRL-ul pentru acordat cetățenia română s-ar putea să prindă. O modalitate în plus de a plăti datorii mari.

 

 

*Tonajul registru este volum de încărcare al navei și se măsoară cu tona-registru care este egală cu 100 picioare cubice (cubic feet) – 2,83metri cubi. Tonajul registru brut este volumul total al spațiilor interioare ale navei: de încărcat mărfurile, de depozitat alimentele, apa și combustibilul.

Tonajul registru net este numai volumul spațiilor de depozitare ale mărfurilor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s