Amintiri dintr-o altă iarnă. Exercițiu nereușit de stil.

Pasul acela pe care l-am făcut fără să mă gîndesc m-a aruncat într-o cu totul altă lume. Dintre brazii înalți, îngropați în zăpada neatinsă, am pătruns într-un luminiș. Zăpada era și mai mare aici, îmi trecea de brîu. M-am oprit și am ascultat. Aș vrea să pot găsi acele cuvinte care să descrie momentul ăsta, pentru că e unul foarte important pentru mine. Am ascultat cum brazii încremeniseră, cum aerul înghețase, căpătînd o claritate miraculoasă. Am ascultat, pentru o clipă, liniștea. Alb, verde și albastru, reduse, toate, la esența culorii, la puritatea primordială.

Aș vrea să găsesc cuvintele, acum e doar un exercițiu nereușit.

Senzația a fost atît de puternică încît și acum, după zeci de ani, e de ajuns să mă gîndesc la momentul acela și să simt, din nou, totul.

Apoi, a căzut o grămadă mare de zăpadă dintr-un brad, de pe ramurile lui imense. Iar lumea întreagă a revenit la viața obișnuită.

 

Amintiri. Copilăria poate fi fără griji, indiferentă față de problemele celor mari. Așa și trebuie, îmi spun acum, văzînd doi copii crescînd. O să-i duc într-o zi într-o pădure ca aceea din copilăria mea.

 

Cumva, sper că voi retrăi, cu ei, acel moment. Egoism?

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s