Cum să te lași de fumat. Sau, mai bine “Cum să nu mai fumezi”.

Am fumat aproape jumătate din viața mea. Adică vreo 18 ani. În ultimii 5 ani m-am lăsat de 2 ori. Prima oară m-a ținut jumătate de an. A doua oară aproape 2 ani, pînă spre sfîrșitul lui 2012, începutul lui 2013. M-am reapucat de fumat atunci, azi o țigară, mîine două și tot așa, pînă am ajuns la un pachet. Ceea ce, oricum, însemna mai puțin decît pe vremea cînd fumam de cînd deschideam ochii pînă ce adormeam.

smoke

Prima oară nu mai știu cum m-am lăsat. Nu mai țin minte care a fost motivul, ce buton am atins de-am reușit să nu mai fumez. Trecusem printr-o serie de schimbări importante în viață și, sincer să fiu, încă una majoră a venit destul de simplu.

A doua oară s-a întîmplat într-o dimineață. M-am trezit, mi-am băut cafeaua, am fumat cele 3 țigări cu care mă trezeam, am intrat la duș și nu știu de ce m-am întrebat „Ce-ți place mai mult, să conduci mașina sau să fumezi?” Răspunsul a venit natural: „Să conduc mașina!” Așa că am hotărît, nu știu de ce, să mă concentrez pe activitatea care-mi plăcea mai mult, condusul. Pe drumul spre redacție n-am fumat deloc. În mod normal aș fi intrat în panică fără cel puțin ale 3 țigări. Din clipa în care am ajuns la birou, mi-a fost clar că nu aveam să mai fumez. Și n-am mai făcut-o pentru următorii aproape 2 ani.

Cele mai frumoase amintiri legate de lăsatul de fumat se leagă de gust. În ambele cazuri, la vreo 2 săptămîni după ce mă oprisem, am avut cîte o mică revelație. Care a devenit apoi mai mare, transformîndu-se într-un soi de plăcere demnă să se numească viciu: mîncarea a căpătat, într-o zi, gust. Papilele mele gustative, amorțite de mizeriile pe care le tot băgasem în mine în cantități greu de crezut se curățau. Iar mîncarea recăpăta ceea ce eu credeam că simțisem tot timpul – arome, gust, miros, farmec.

Momentul acela e cu adevărat fascinant! Ar trebui să îl trăiască toți fumătorii care nu s-au lăsat niciodată. Gustul mîncării le va schimba felul în care înțeleg viața.

Îmi amintesc și acum mîncărurile care m-au marcat: prima oară a fost un somon în crustă de muștar. A doua oară a fost osso buco.

Mi-am amintit toate astea acum, cînd soția mea face tot felul de bunătăți. Care au un gust anume. Ieri dimineață, cafeaua a avut o aromă pe care o uitasem.

De 14 zile nu mai fumez. Nu m-am lăsat, însă n-am mai simțit nevoia. Iar chestia asta cu „nu m-am lăsat” e o șmecherie pe care mi-o spun, pentru că dacă aș fi decis să mă las de fumat, presiunea ar fi fost, cu siguranță, mult prea greu de suportat. Așa, nu m-am lăsat, deci n-am nici o presiune pe cap.

Iar mîncarea capătă, cu fiecare zi ce trece, acel farmec pe care l-am pierdut, într-o zi, pe drumul ăsta tare ciudat.

Later edit

Am uitat, dragi fumători, să vă spun un lucru: cafeaua…. are un gust…. și-o aromă….

Advertisements

One thought on “Cum să te lași de fumat. Sau, mai bine “Cum să nu mai fumezi”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s