Criza televiziunii sau televiziunea în vreme de criză (Lecții de televiziune)

Imaginați-vă, pentru o clipă, că ar fi liniște în țară. Că președintele nu s-ar mai certa cu premierul, că premierul nu s-ar certa cu președintele Senatului, că președintele Senatului nu s-ar hîrjoni cu președintele Camerei, că primul președinte din listă nu s-ar mai da la ultimii doi amintiți aici, că, toate astea întîmplîndu-se, baronii și baronașii și alți șmecherași locali și-ar vedea doar de treaba pentru care au fost aleși (adică binele alegătorilor, să nu înțeleagă vreunul altceva!). În fine, m-ați înțeles, liniște; imaginați-vă, vă rog, o clipă de liniște.

Ce ne-am face atunci, dragi colegi?

Cu ce am umple jurnalele de știri? Dar talk-show-urile?

Păi dacă Băsescu n-ar mai spune nimic despre Ponta ce reacții am mai lua noi și de la cine? Dacă Crin și Victor ar termina jocul ăsta de copilași răzgîiați, ce scenarii am mai face noi din „acces” pînă în „prime-time”? Dacă de mîine ar trebui să explicăm de ce naiba e important pentru familiile noastre ce se întîmplă în CSM, DNA, ICCJ, MCV, CSAT, BOR și altele asemenea? Dacă i-am vedea la televizor pe președinte, premier, viitor președinte, vicepremier, miniștri și alți politicieni doar atunci cînd ar avea ceva radical de spus despre viitorul românilor, adică foarte rar?

Cu siguranță că vor fi oameni ce vor spune că e „criză politică”, de asta se întîmplă ce se întîmplă. De fapt, libertatea pe care am primit-o după 2004, aceea de a-i critica pe politicieni, inclusiv pe cei de la putere, s-a transformat într-un soi de dependență. Politicienii sînt dependenți de televiziuni ca să-și transmită mesajele rapid, la orice oră, iar noi sîntem dependenți de scandalul lor, imaginîndu-ne că publicul e interesat de gălăgia asta.

Și revin: ce-ar fi dacă s-ar face liniște? Sigur, această ipoteză ar presupune ca guvernanții să se ocupe de ceea ce au promis în campanie (ori singura lor promisiune a fost „Jos Băsescu!” și nici pe aia n-au onorat-o?), ca președintele să-și vadă de treaba lui de reprezentare a țării și să nu mai joace rolul atît de periculos de „tătuc al nației”, ca, în fine, noi să facem jurnalism așa, ca la CNN.

Primele două lucruri nu se vor întîmpla. Pentru că guvernanții și-ar termina treaba foarte repede, iar președintele, în rarele momente de luciditate, s-ar apuca de jocuri de strategie cu consilierii, ca să-și mîngîie orgoliul de lider regional și să scape de plictiseală.

Al treilea lucru ține doar de noi. Nu de patroni. De noi.

Și nu, divoțurile, nunțile, botezurile și înmormîntările unor personaje ce-ar dispărea subit dacă nu le-am băga în seamă nu reprezintă o opțiune.

 

PS. Și da, am făcut o mulțime de greșeli în cariera mea. Și mai fac și-o să mai fac, însă mă uit tot mai des la CNN.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s