Cadou pentru fetița mea: o pădure. Vești bune.

Prima mea amintire este, cred, de la mare. Au trecut aproape 40 de ani de atunci.

 

Timp de vreo 3 săptămîni a fost frumos. Alb peste tot, spart doar de trunchiurile copacilor. Zilele acestea am uitat ce se ascunde dedesupt. Mizeria a dispărut. Acum, reapare. Parcă mai hidoasă decît înainte.

Pentru cei care nu știu, vorbesc despre o pădure. Pe care vrem să le-o oferim cadou copiilor. Cadoul e simbolic, n-am cumpărat nici o pădure, n-avem bani de așa ceva. Doar că ideea mi-a venit acum aproape doi ani, cînd s-a născut Agatha. Iar anul acesta, pe 26 aprilie, o să o și punem în practică.

Mulți dintre voi ați spus deja că ne ajutați, mai mulți decît ne așteptam. Și vă mulțumim! Sper să nu fim nevoiți să vă chemăm în fiecare an, chiar dacă sigur o să ne facă plăcere să ne vedem cu vechi prieteni sau să îi cunoaștem pe cei pe care nu i-am văzut niciodată. Pentru asta va trebui, însă, să facem mai mult decît să strîngem mizeria altora.

Pînă atunci, să vă dau și veștile bune: am vorbit cu pădurarul. Omul, reticent. I-am explicat ce vrem să facem. Omul, tot reticent. „Eu trebuie să fac asta!” Sigur, înțeleg, numai că noi nu avem nevoie de nimic. Iar el, ca să curețe pădurea, trebuie să plătească. Și, ca să o păzească de nesimțiți, ar trebui să fie perfect ubicuu, pentru că e responsabil pe cîteva păduri care se întind de la Mogoșoaia pînă la Săftica. Așa că pînă la urmă ne-am înțeles. Noi vom curăța pădurea, gratis.

Cu viceprimarul a fost mai simplu. Obișnuit cu administrația, a înțeles treaba cu  voluntariatul imediat. Ba chiar a venit el în întîmpinarea ideii. „Sacii îi strîng eu și îi duc la groapa de gunoi.” Perfect, deci ne-am înțeles.

Și-am mai primit o veste bună, la sfîrșitul săptămînii trecute. O veche prietenă a promis că ne găsește sponsor. Pentru sacii de gunoi, că ar fi devenit o problemă  destul de costisitoare.

Au trecut aproape 40 de ani de la prima mea amintire. Eram la mare și nu vroiam să îmi facă tatăl meu poze. Făceam scandal mare.

Mi-ar plăcea ca prima amintire a Agathei să se lege de ziua asta, cînd vom curăța pădurea. Promit că vom face și poze. Ei, cel puțin, îi place la nebunie, deci nu e nici un risc de scandal.

 

Pînă pe 26 aprilie, nu uitați de sondaj. Îl găsiți aici.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s