Promisiunea

L-am cunoscut în 1996. Pentru cei care stau mai prost cu matematica, asta înseamnă acum 18 ani. De fapt, ca să fiu foarte riguros (deși el nu era așa, el era poet) l-am cunoscut în august 1996. Deci mai sînt cîteva luni pînă să se facă 18 ani. Eu avea 24 de ani. El, 50.

Nu știu ce ne-a atras unul la altul. Pletele mele pînă pe spate mă făceau greu de ratat într-o televiziune în care patronul nu suporta părul lung la băieți. Lui, cocoașa îi ușura efotul de a se ascunde de lumea din jur fix atunci cînd avea chef.

Redacția însemna pe vremea aceea familie. Cei care au lucrat într-o redacție pe vremea aia știu despre ce vorbesc. Totul se petrecea acolo. Totul se împărțea acolo. Nu spun că era neapărat bine. Ci doar că așa era și că așa am crescut. Împreună.

De la certuri la împăcări zgomotoase pînă la nunți, botezuri și înmormîntări, am trecut prin toate împreună. Și da, cred că am devenit prieteni. În sensul ăla în care cred că i-aș fi putut spune absolut orice. Și, probabil, și el ar fi putut face la fel.

Cineva spune că performanța fiecăruia depinde de calitatea rutinei. Rutina noastră nu păcătuia din punctul ăsta de vedere. De fapt, știrile de televiziune nu ne-au permis să știm ce e aia rutină. Asta o spun doar așa, ca o completare a tabloului certuri/ împăcări/ nunți/ botezuri/ înmormîntări.

Viața profesională ne-a despărțit. Și n-am prea avut nici unul timp de altceva. Ne-am văzut tot mai rar, dar ne bucuram de fiecare dată.

Anul trecut am aflat că era bolnav. Ne-am dus să-l vedem, cu Agatha și Ioana. S-a bucurat. Foarte mult. Și-am promis că trecem din nou cît de curînd.

Însă n-am făcut-o. Zilele au trecut, au trecut și lunile. 5.

Azi dimineață a murit. Ieșise la aer în fața blocului. Cred că ultimul lucru pe care l-a văzut a fost dimineața asta superbă.

 

Îmi pare rău, DRS! Îmi pare rău că nu mi-am ținut promisiunea. Dar îmi pare și bine. Că te-am cunoscut.

 

PS. Știu, cumva, că m-ai iertat. Și-așa, ca o glumă proastă la final de tablou, nu-s supărat pe Dumnezeu. Ci sînt foarte, foarte nervos pe mine.

 

Advertisements

6 thoughts on “Promisiunea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s