Realizările guvernului Ponta. Capitolul declarații pentru fraieri.

Nu voi face comentarii la declarațiile care urmează. Vă rog, însă, să le citiți cu atenție. Și să vă întrebați dacă e ceva în neregulă. Toate declarațiile au fost făcute de ministrul marilor proiecte, apoi ministru al transporturilor Dan Șova, cu excepția celei de la început. Toate se referă la autostrada Comarnic – Brașov:

Victor Ponta: „”Nu găsesc pe cineva care să dea drumul la lucrări. Toți spun că vine DNA -ul. Dacă nu e gata în 2016 nu mai candidez. Gata! Mi-am fixat cu Comarnic – Brașov și Pitești – Craiova” (februarie 2013, premierul se referea la o viitoare candidatură la parlamentare)

 

Dan Șova:

„Mă mut cu cortul acolo și tot o termin” (martie 2013)

Compania care va concesiona Autostrada Comarnic – Brașov va fi selectată în luna septembrie, iar lucrările ar trebui să demareze în luna octombrie a acestui an” (martie 2013)

 

“Dorinţa noastră este ca Comarnic-Braşov să se facă în maximum doi ani de la momentul la care se dă ordin de începere a lucrărilor. Unii spun că este greu. Eu insist. Sunt încăpăţânat” (martie 2013)

 

Negocierile pentru desemnarea castigatorului contractului de constructie a tronsonului Comarnic-Brasov (…) se vor termina in luna august.” (mai 2013)

 

“Taxa pentru autostrada Comarnic-Braşov va fi de 3 euro/100 km” (mai 2013)

 

“Conform programării din dialogul competitiv, în mod normal, pe 30 octombrie trebuie să semnăm contractul” (august 2013)

 

“Desemnarea castigatorului pentru construirea autostrazii Comarnic-Brasov va avea loc pe data de 25 noiembrie.” (noiembrie 2013)

 

“Lucrările vor începe în luna aprilie a anului viitor şi ar putea fi încheiate în 2016 sau 2017.” (noiembrie 2013)

 

Știre din presă: “Departamentul pentru Proiecte de Infrastructura, institutie condusa de ministrul delegat Dan Sova, a anuntat ca pe 9 decembrie au fost depuse ofertele finale pentru realizarea in concesiune a autostrazii A3 Comarnic – Brasov.” (decembrie 2013)

 

” BEI şi BERD (care s-au arătat interesate de finanţarea contractului n.n.) trebuie să realizeze evaluarea contractului şi să aprobe în board finanţarea. De obicei, o asftel de procedură durează un an. Noi am obţinut o scurtare a acestui termen, până în luna iunie” (1 aprilie 2014)

 

„Noi ne-am terminat treaba. În acest moment, CNADR, Guvernul României, noi nu aşteptăm decât instituţiile financiare internaţionale (…) să stabilească dacă finanţează şi cu cât. (…) CNADR şi-a terminat treaba, deci deocamdată aşteptăm” (mai 2014)

 

“Munca CNADNR s-a terminat în decembrie, de atunci până acum sunt discuţii între constructor, finanţatorii privaţi şi finanţatorii instituţionali – BEI, BERD. Am trimis documente Eurostat, şi eu aştept semnarea contractului. (…)Dacă se vor termina cei 1.700 de kilometri de autostradă pe care se fac acum studii de fezabilitate, vom avea 3.000 de kilometri de autostradă în 2020. Dar orice guvern, de orice culoare, va avea o mare responsabilitate, aceste autostrăzi trebuie întreţinute, iar acest lucru costă foarte mult. (iunie 2014)

 

Grup de automobilisti pregatiti sa circule pe autostrada Brașov-Comarnic, avînd în vedere că pentru Comarnic-Brașov mai au de așteptat
Grup de automobilisti pregatiti sa circule pe autostrada Brașov-Comarnic, avînd în vedere că pentru Comarnic-Brașov mai au de așteptat

Am spus la început că nu voi face comentarii. Poate doar un lucru ar trebui să spun în loc de concluzie: în România de azi nu contează ce faci cu adevărat, ci cît de tare susții că vei face acel lucru așteptat de toți.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

DEMISIA

E doar un act. Poţi să îţi dai demisia într-o mulţime de situaţii. Fie că nu-ţi place locul de muncă şi pleci, fie că îţi cere şeful să o faci. Ori, dacă tu eşti şeful şi ai făcut-o lată de tot, tu fiind un om responsabil, îţi dai demisia şi gata.

Traian Băsescu este în cea de-a treia categorie. Nu poţi fi exemplu de morală cînd familia ta are probleme grave cu justiţia. Nu mai sîntem pe vremea domnitorilor.

Demisia. E un act simplu. Se scrie repede.

Un comentariu adorabil

Am primit acest cometariu. Trebuie să vi-l împărțășesc:

Screen shot 2014-06-19 at 4.34.24 PM

“are you for real?? tu chiar crezi in clipul ala cu pixelul albastru,asa-i? … mi-e aproape mila de tine.. fii vigilent in continuare, urmeaza noi dezvaluiri la a3.”

Este la textul meu despre familia Băsescu și despre dezvăluirile pe care le-a făcut Antena 3. Rîndurile scrise de cititorul meu (ce să fac, asta e) dovedesc că talibanismul are și forme adorabile. Desigur, mailul domnului nu e valabil, dar am ales totuși să îl aprob. Mi se pare prea bun.

Am găsit pixelul! Antena 3 e de vină!

Nici măcar nu îmi mai e silă. Am trecut de starea asta. Din păcate, am ajuns la altceva: rece pe șira spinării. Antena 3 a prezentat, aseară, această înregistrare:

 

„MIRCEA BĂSESCU

Vine la el ministru, vine nu ştiu cine … vorbeşte cu el.

FLORIN ANGHEL, fiul lui Bercea Mondial:

La cine?

MIRCEA BĂSESCU

La … vorbesc de Traian.

Vine ministrul, zice: Mă, vezi ce-i acolo. Că, na … ştie ăla ce-are de făcut.”

(sursa: Antena 3)

Screen shot 2014-06-19 at 9.57.14 AM

Dimineață, Mircea Băsescu, fratele președintelui, a trimis presei un comunicat. Iată-l:

“În primul rând semnalez faptul că atragerea Instituției Prezidențiale și a președintelui României în acest scandal mediatic nu are niciun suport real. Președintele României, Traian Băsescu, nu are niciun fel de legătură cu relația mea cu membrii familiei Anghel. Menționarea numelui lui Traian Băsescu în dialogul purtat cu membrii familiei Anghel nu s-a făcut în sensul concluzionat în cuprinsul emisiunii de televiziune. Am menționat că președintele știe de cazul lui Anghel Sandu în condițiile în care dosarul acestuia era foarte mediatizat la acel moment, situația să fiind de notorietate. Este regretabil că se încearcă denigrarea Instituției Prezidențiale în condițiile în care președintele României, prin activitatea sa din ultimii ani, a încercat și a reușit să facă Justiția să poată funcționa în România”

 

„Atragerea președintelui în acest scandal nu are niciun suport real”??? Așa o fi, domnule Băsescu (îmi cer scuze, nu mă refer la președintele României, mă adresez fratelui domniei sale). Ba chiar plusez: după o atentă studiere a înregistrărilor, pot să spun că Antena 3 e de vină, că nu dumneavoastră, domnule Băsescu (nu, nu vorbesc despre președintele României!) explicați acolo cum ar putea interveni președintele Băsescu, adică fratele dumneavoastră, în sprijinul unui infractor.

Că secvența e scoasă din context trebuie să demonstreze fratele președintelui, împreună cu avocații lui. Nu îmi fac probleme că nu ar avea bani pentru avocați. Dar chiar și dacă ar fi așa, fratele președintelui îi explică fiului unui infractor cum ar putea interveni președintele în actul de justiție. Chemîndu-l pe ministrul de resort la raport.

 

Această propoziție va rămîne, indiferent dacă Mircea Băsescu – în calitatea lui de frate al președintelui României – vorbea serios sau doar se dădea mare în fața unui fiu de infractor.

PS. Data trecută, cînd cu scatoalca pe care președintele (nu?) i-a dat-o unui copil, o întreagă mașinărie s-a pus în mișcare. În ciuda tuturor evidențelor, o seamă de specialiști în televiziune au apărut peste noapte și tot așa, ca prin minune, au construit un zid de “dovezi” că imaginile erau trucate. Sînt curios ce vor spune acum. Deși, de data asta, Traian Băsescu e la final de mandat, deci s-ar putea să nu-i mai fie de folos nimănui.

 

Exerciții de prezent

Mă concentrez pe acum, aici. Nu există trecut, nu există viitor. Prezentul umple camera rece, ca într-o imagine-clișeu a budhismului practicat de occidentali: apa care umple vasul în care e turnată, ajungînd în fiecare rotunjime ascunsă, fiecare por.

E rece. Iar gîndurile o iau razna, spre o altă dimineață, poate că n-a fost niciodată sau poate că va fi. E rece acum, îmi spun, și mă agăț de prezent.

Miroase a ceva. Din trecut sau viitor, cel mai probabil in trecut, pentru că-mi amintesc. E foarte greu să ramîi în prezent și să nu te arunce aiurea mirosurile. Și totuși, încerc. Miroase a ceva bun, din trecut. Aici, acum.

De afară se aude bătaia regulată a unui ciocan pe lemn. Trebuie să fie un lemn mare după cît de înfundat e sunetul. Ori, cine știe, poate taie cineva lemne. Îmi amintesc o altă dimineață cînd cineva tăia lemne, ori poate bătea un par de lemn cu barosul. Cred că aveam vreo 10 ani… Acum, un avion trece pe deasupra casei și sparge muzica barosului pe lemn. Sau ce-o fi fost. A trecut mult timp de cînd n-am mai fost cu avionul.

 

Acum, aici. Sunete, mirosuri, senzații – sau hai să vorbesc doar despre lucruri concrete – sunete, mirosuri, sentimente de aici, de acum, care mă aruncă cu o viteză teribilă într-o ieri nedefinită.

Am citit undeva despre principiile budhismului. Despre bază. Aici, acum și despre toate exercițiile care te fac să trăiești asta. Să ajungi să trăiești acum, aici.

Era un „National Geographic” din decembrie, 2005. Costa 99.000 de lei.

IMG_4906

PS. Unora dintre voi le va plăcea ce-am scris. Unii dintre cei cărora le va plăcea ce am scris vor crede că au înțeles ce se ascunde în spatele acestor rînduri. Dacă va fi așa, îi rog să mă anunțe. Să înțeleg și eu.

Beneficiile parlamentarilor nu au granițe

Într-un interviu recent pentru Euronews, Nigel Farage, șeful UKIP, partidul „eurosceptic” britanic își exprimă temerile legate de Uniunea Europeană: Marea Britanie trebuie să fie independentă și nu parte dintr-o „uniune politică”, în care „Bruxelles-ul face 75% din legile țării” și care „decide cu cine poate face schimburi economice țara”.

Nigel Farage, liderul UKIP mirror.co.uk
Nigel Farage, liderul UKIP
mirror.co.uk

Un discurs aparent coerent, care continuă cu „sute de milioane de oameni care amenință locurile de muncă ale britanicilor”, „reducerea radicală a numărului de imigranți”, un atac rapid, de neratat, la adresa românilor și bulgarilor și, în fine, hotărîrea fermă de a reduce participarea Marii Britanii la cheltuielile UE de la 55 de milioane de lire zilnic la zero.

Aici, reporterul Euronews nu îl iartă pe Farage: „Dar ați optat pentru a doua pensie de la Parlamentul European. De ce ați făcut-o dacă vreți să reduceți aceste cheltuieli?” „Pentru ca să rămînă ceva familiei mele după ce voi muri.” „Totuși, sînt mulți parlamentari care au renunțat la această a doua pensie, li s-a părut imorală…” „Eu n-am văzut mulți! Și banii ăștia reprezintă o sumă irelevantă din cele 55 de milioane.” Am adaptat traducerea, păstrînd însă mesajul cît am putut de bine.

Prin ziarele românești se strecoară o informație nedemnă de luat în seamă. De fapt, e mai degrabă o bîrfă: cum că parlamentarii noștri ar vrea să modifice codul rutier astfel încît mașinile lor să nu mai fie oprite de poliție dacă depășesc viteza maximă. Nu de alta, dar dacă au depășit viteza au făcut-o cu un scop. Iar scopul ăsta nu poate avea legătură decît cu țara, cu nația, cu binele tuturor. „Nimic personal”, ca să amintesc o replică celebră.

Despre încercările reușite sau nu ale parlamentarilor noștri de a-și legaliza avantaje față de alegători am tot auzit. Interviul Euronews dovedește că fățărnicia, oportunismul jegos și discursurile fals populiste nu au granițe. Desigur, unii vor spune că Farage e o excepție. De acord, cu o singură precizare: este un început.

 

despre cea de a doua pensie, aici