Am nevoie de stele!

De cîteva zile, Agatha, fetița mea de 2 ani și 2 luni îmi spune, cu convingerea ce poate veni doar din lipsa de prefăcătorie a unui copil de vîrsta ei și cu o voce puternică, ca a unui actor dintr-o sală cu o acustică nu foarte bună: „Am nevoie de stele!” M-a amuzat și m-a mișcat în aceeași măsură această dorință a ei, spusă în picioare, cu mîinile pe lîngă corp, ochii sclipitori ridicați spre cer. Nu știu unde a auzit propoziția și nu știu ce înseamnă pentru ea. Pentru mine, însă…

Cînd lucrurile în care am crezut 20 de ani se prăbușesc, sfărmîndu-se în mii de bucăți imposibil de recuperat, cînd pilonul central al acestor ani nu mai are consistență, vigoare, da, atunci am nevoie de stele. Pentru că regulile, chiar și cele elementare, au dispărut.

Cînd oameni în care am crezut pînă acolo încît le-am oferit bucăți întregi din mine se dovedesc niște simpli oportuniști, care uită tot ce ne-a ținut împreună, am nevoie de stele.

Cînd orașul, și așa urît și murdar și fără vlagă e sufocat, pe deasupra, și de veșnicele bătălii politice fără substanță, ce se transferă de la politicieni la oameni de cultură ori jurnaliști și înapoi, trecînd prin fiecare birou trist de funcționăraș numit din prietenie, ei bine, atunci am nevoie de stele.

Cînd în spatele cuvintelor frumoase se ascunde tot mai des un hău puturos, am nevoie să privesc în sus, spre stele.

Cînd lumea din jur se aruncă într-un vîrtej amețitor de sclipici și rîsete stridente, cînd toți oamenii ăștia confundă, cu gura pînă la urechi, „isteria” cu „binele”, nu îmi rămîne decît să caut stelele.

Cînd bîrfa, zvonul și înjurătura au ajuns lege, cînd incompetenții sînt promovați tocmai pentru că pot fi manevrați ușor în dauna celor care încă mai cred în reguli, stelele rămîn ultima soluție.

Sigur, ei vor rîde de stelele mele ca de o copilărie. Eu le spun, totuși, ca la noapte să privească, o vreme, cerul. Și să lase luminițele acelea care pîlpîie acolo, sus de tot, să le umple liniștea. La început va fi greu, dureros. Pînă într-o zi cînd, cine știe, vor avea nevoie de stele.

Și-atunci, va mai fi o șansă.

copyright: Cosmin Silistraru
copyright: Cosmin Silistraru

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s