ATUNCI CÎND CORUPȚIA UCIDE. TRAGEDIA SE POATE REPETA

“The day we give in/ Is the day we die” Goobye to Gravity

 

 “Iți dai seama că nu ai cum să fii 100% OK atunci cînd iți desfășori activitatea în centrul Capitalei, unde e pueril să credem că nu deranjează pe nimeni zgomotul, toate clădirile sînt cu bulină, este aceeași firmă de pază pentru toate locațiile.”

 

Centrul Vechi. Cel pe care bucureștenii l-au așteptat atîta timp. Transformarea a fost uluitoare: în urmă cu cîțiva ani, abia dacă puteai să te aventurezi pe acolo cînd se însera. Acum, e locul preferat în nopțile lungi de vară. Mii și mii de oameni caută terasele, restaurantele, barurile sau cluburile de aici, în aproape fiecare seară. Însă ce se ascunde în spatele acestui miracol petrecut într-un timp foarte scurt?

Ion, fostul administrator al unuia dintre cele mai mari cluburi din București, își amintește ce se întîmpla în urmă cu trei ani:

“Am avut un prieten care a avut un bar acolo și îmi povestea că din prima zi în care a început să renoveze, a venit la el o contabilă care a prezentat situația și modul de lucru, plus avantajele colaborării cu ea.”

Iar aceste avantaje însemnau, printre altele, că l-ar fi avertizat cînd erau controale ale autorităților?

“Exact. Știu că cel puțin o dată l-a sunat să-i spună că se organizează un control, iar el a închis imediat barul, ca să nu aibă surprize..”

 “In centrul vechi sînt cîțiva patroni care au majoritatea locațiilor, sau cel puțin așa era cînd aveam eu tangență cu domeniul. Sînt cîțiva patroni mai mari care au locațiile cele mai bune, chiar dacă nu se afișează proprietarii reali. Nu neapărat că sînt ascunși, ci sînt cu ochii pe toate spațiile și au prioritate în preluarea lor. Au (sau aveau) aceeași firmă de contabilitate care avea o relație bună cu autoritățile și rezolva avize, îi inștiința de controale.”

 

“Chiar dacă vrei să fii ok cu toate actele, de cele mai multe ori e foarte greu sau chiar te lovești de nedorința autorităților de a te accepta curat, pentru că nu au de cîștigat nimic așa.”

 

De ce toată această caracatiță care ține mai degrabă de un clișeu cinematografic din filmele cu mafioți? Pentru orice bucureștean, răspunsul e simplu: vadul e atît de mare, banii cheltuiți atît de mulți, încît un mic efort merită.

Caracatița ascunde însă lucruri grave, care pot duce oricînd la tragedii mai mari decît cele din Colectiv.

Fostul administrator de club povestește în continuare:

“Multe locații sînt în beciuri, multe sînt în clădiri cu bulină, multe nu respectă nivelul și volumul fonic.”

Și atunci cum de funcționează, întreb eu.

“Mi-e greu să cred că își rezolvă autorizațiile cu poliția pentru liniștea publică și (nici ca) restul autorizațiilor să fie luate pe bune. E aceeași poveste ca în orice altă relație cu statul, în țara noastră dragă – chiar dacă vrei să fii OK cu toate actele, de cele mai multe ori e foarte greu sau chiar te lovești de nedorința autorităților de a te accepta curat, pentru că nu au de cîștigat nimic așa.”

Aș vrea să trag o conlcuzie. Însă după vorbele lui Ion, mi-e foarte greu să o fac. Spuse cu stîngăcie, ascund un adevăr ce arde precum o combinație mortală de gaze într-un club supraaglomerat: indiferent ce ai face, Statul n-are nici un interes să respecți legea.

Pentru că altfel, Caractița nu s-ar mai hrăni. Chiar și cu prețul sîngelui. Tragedia din Colectiv se poate repeta.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s