ȘANSA GUVERNULUI CIOLOȘ

Cînd scriu rîndurile acestea, guvernul Cioloș a trecut de votul parlamentului. Cîțiva miniștri și-au ocupat portofoliile după ceremonii transmise în direct de televiziunile de știri. Președintele Iohannis a fost prezent.

Deși în vîrstă de doar cîteva ore, noul cabinet are deja istorie. Nominalizări ciudate și schimbări făcute în miez de noapte, ori programe scrise parcă la repezeală care au încins și încing în continuare contrele dintre suținătorii și criticii guvernului.

Dar nu despre asta vreau să scriu.

Eu cred că acest executiv are o singură șansă reală. Și nu mă gîndesc la economie, unde nu mă prea pricep. Nici la celelalte domenii. Nu mă gîndesc la acestea nu doar din cauza nepriceperii mele, ci și pentru că scurta mea experiență într-o societate de stat m-a convins că lucrurile nu pot fi schimbate peste noapte. Cei 25 de ani de democrație par să fi avut efecte reale doar în afacerile private, cel puțin la nivelul organizării. În instituțiile de stat, fiecare an a mai adăugat un strat de profitori, puși acolo pentru a servi diverse interese politice ori drept premiu pentru cadouri deja făcute.

Să crezi că un guvern „independent” poate schimba sutele de astfel de straturi care au prins rădăcini adînci în toate instituțiile statului, fie că vorbim despre un banal oficiu poștal sau despre o mare companie, e cel puțin o dovadă de inocență. Oamenii aceia au ajuns în poziții pe care nu le merită din punct de vedere profesional și, chiar dacă se retrag, acest gest e doar provizoriu: următorul ciclu politic îi va readuce în poziții de forță, așa cum schimbările ulterioare îi vor retrimite în tranșeele ascunse ale birocrației încîlcite.

Și atunci, care e șansa despre care vorbesc? E simplă, banală. Se numește decență. Care, pentru oameni ce nu vin, cel puțin la nivel declarativ, din partide politice, ar trebui să fie o chestie foarte ușor de pus în aplicare.

Să nu vină la serviciu cu mașina de poliție în față. Au făcut-o pînă ieri, nu văd de ce ar face-o de mîine.

Să nu-și pună apropiații în funcții pe care nu le merită. N-au făcut-o în instituțiile în care au lucrat, nu văd de ce ar face-o de mîine.

Să nu umble prin platourile de televiziune decît atunci cînd au ceva de comunicat, ori atunci cînd vor trebui să-și asume greșeli. Cei mai mulți n-au avut de-a face cu televiziunea pînă acum, nu văd de ce și-ar schimba brusc obiceiul.

Și-ar mai fi ceva: să nu ne poarte cu vorba. Să ne spună doar adevărul, pentru că adevărul cosmetizat pînă devine minciunică și apoi tragedie este apanajul politicienilor, al acelora care vor să mai cîștige un mandat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s