Manele

Mie nu-mi plac manelele. E simplu. Vouă vă plac? Dacă nu, să vedem cît înseamnă 1% din populaţia României.

Datele problemei:

“Cred că la 99% dintre românii care nu aparţin unei etnii, le plac cântecele romilor, le plac nunţile făcute de romi, le place să audă, poate nu 99%, dar sunt atâţia solişti, cântăreţi, dacă mă gândesc de la Adi Minune până la oricine, le plac manelele… Deci nu este o respingere în societate a ceea ce provine de la romi” a spus Traian Băsescu la prezentarea de luni a unui raport privind situaţia romilor.

Deci, a decretat. Nu-i respingem pentru că “la mulţi” dintre noi ne plac manelele. Şi nunţile ţigăneşti. Şi cîntăreţii lor, de la Minune pînă la oricine. Şi pentru că ne plac, cumva, e evident şi de ce ne simţim acasă peste tot în lume. Iată:

“Hai să fim cinstiţi, avem o mare problemă de imagine. Mergeţi la Paris, mergeţi la Oslo, mergeţi la Roma, mergeţi la Milano, minoritatea romă este prezentă în orice colţ, în faţa oricărui muzeu şi nu ca să intre în muzeu” (T.B.)

Să reiau: nu-i respingem pentru că ne plac manelele, cîntăreţii şi nunţile lor. Totuşi, avem o problemă de imagine. Pentru că minoritatea romă nu se duce la muzee. Sau n-o fi asta? E pe bani…

“Niciodată veniturile romilor nu vor putea creşte până când nu vor fi angajaţi în câmpul muncii şi niciodată nu vor putea fi angajaţi în câmpul muncii până când nu vor merge la şcoală. Cheia evoluţiei pozitive a minorităţii rome este să-şi trimită copii la şcoală”.

Eu nu mai înţeleg. Avem sau n-avem o problemă cu romii? Nu-i respingem, dar nu-i angajăm pentru că nu se duc la şcoală. Păi şi dacă ei ne-ar respinge pentru că mergem la şcoală, cîţi dintre cei 99% s-ar sinucide pentru că n-ar mai putea asculta manele?