Prima zi de şcoală în SUA naşte dispute politice

 

Discursul preşedintelui Obama în prima zi de şcoală – 8 Septembrie – îi înfurie pe republicani. Aparent, mesajul lui Barack Obama e simplu: îi invită pe tineri să reflecteze asupra responsabilităţii pe care o au pentru a reuşi la şcoală. Un fel de încurajare a muncii susţinute şi a stabilirii unor obiective pe care şcolarii le pot atinge. În discursul postat pe pagina de internet a Casei Albe(http://www.whitehouse.gov/MediaResources/PreparedSchoolRemarks/), preşedintele povesteşte cum, atunci cînd locuia în Indonezia, familia sa nu avea bani destui să îl trimită la şcoala unde învăţau americanii.

De aceea, mama lui a decis să îl ajute: de luni pînă vineri, în fiecare dimineaţă la 4.30! Obama îşi aminteşte că , de multe ori, aţipea pe masa din bucătărie. Mama sa îl trezea spunîndu-i: “Să ştii că nici pentru mine nu e picnic…” O istorioară prin care preşedintele încearcă să le arate tuturor că, dincolo de sprijinul profesorilor, al părinţilor sau al statului, fiecare trebuie să se ajute singur. Sau, cum spune o vorbă de la noi, de dincoace de ocean: “Cum îţi aşterni, aşa dormi!”

Citind discursul, te întrebi ce parte din el ar fi putut naşte un scandal politic? Ei bine, problema apare altundeva: ministrul Educaţiei a sugerat că elevii ar trebui să scrie, pornind de la acest mesaj de încurajare, un eseu pe tema “Cum să îl ajutăm pe preşedinte.” Republicanii au izbucnit, furioşi. Şi nu doar ei. “E Obama-centric! N-are nimic de-a face cu educaţia, ci doar cu cultul lui Barack Obama” – spune un politician conservator. “E îndoctrinare pur şi simplu!” Un republican important s-a declarat “oripilat de faptul că dolarii contribuabililor sînt folosiţi ca să se răspîndească ideologia socialistă a preşedintelui Obama.”

Unele şcoli din Texas şi Minnesota au anunţat că nu vor difuza discursul. Şi…unii părinţi au decis să nu-şi trimită copiii la şcoală, acuzînd încălcarea primului amendament, cel privind libertatea de opinie. Reacţia Casei Albe a venit imediat: e o “polemică prostească”, spune secretarul pentru Educaţie. Preşedintele Obama caută doar un plan pentru creşterea procentului de diplome pînă în 2020, iar ideea era să îi întrebe pe tineri cum ar putea ei să ajute atingerea acestui ţel. În plus, discursul, postat pe siteul Casei Albe, este facultativ.

Disputa rămîne, însă. Chiar dacă politicieni din opoziţie, ceva mai moderaţi, se întreabă: “Totuşi, de ce nu ar vrea părinţii să-şi lase copiii să asculte ce are să le spună preşedintele?”

Obama, preşedintele transmisiunilor live.

  
E peste tot. În direct, înregistrat, transmiţîndu-şi deja binecunoscutele mesaje de încurajare sau aruncînd prima minge într-un meci de baseball cu audienţă maximă. Sau, la o bere pe peluza Casei Albe cu doi reprezentaţi ai societăţii civile, care au inflamat spiritele. Îl cheamă Barack Obama, şi e cel mai puternic om de pe planetă.
Cîrcotaşii spun că explozia aceasta mediatică nu mai poate acoperi “simpla logoree”, şi că, în curînd, americanii îşi vor da seama că vorbele ascund lipsa de acţiune. Susţinătorii răspund: mesajele Preşedintelui trebuie să ajungă cît mai repede în fiecare cămin. Şi că rezultatele încep să se vadă în economie. Angajaţii preşedintelui care se ocupă de transmiterea acestor mesaje lucrează febril, sună în stînga şi dreapta şi înapoi, într-un dans neîncetat pigmentat cu “exclusivităţi”, “transmisiuni în direct” şi “mesaje de o importanţă maximă.” Şi, să nu uităm de faptul că şefii marilor reţele de televiziune sînt conştienţi că “Obama vinde”. Deşi cu o popularitate în scădere, ar fi greu să nu fie aşa cînd cifrele se învîrt undeva pe la 54 de procente.

 

 În această aparentă situaţie cîştigătoare pentru toată lumea, directorii marilor canale de televiziune încep, însă, să-şi pună probleme: potrivit Mediaweek, ABC, CBS şi NBC au pierdut, din ianuarie pînă acum, 40 de milioane de dolari din publicitate. De ce? Pentru că televiziunile au fost nevoite să îşi schimbe, de mai multe ori, programele obişnuite pentru a transmite mesajele Preşedintelui. Washington Post scrie, chiar, că directorii acestor canale “au îndrăznit” să se plîngă, discret, la Casa Albă. Mai ales că membrii echipei lui Obama nu fac rabat de la nici o metodă pentru a se asigura că mesajele şefului lor vor ajunge pe cît mai multe canale, deci, teoretic, în cît mai multe cămine. Potrivit aceluiaşi Washington Post, directorul politic al echipei de la Casa Albă i-a sunat direct pe preşedinţii canalelor de televiziune pe 22 iulie, atunci cînd Barack Obama urma să vorbească despre dosarul reformei în sănătate. Cu toate că televiziunile au transmis importantul mesaj, audienţa s-a înjumătăţit faţă de februarie, data ultimei intervenţii prezidenţiale. Sigur, “jumătate” înseamnă… 24.000.000 de oameni! Fox TV a refuzat să transmită conferinţa. Dar, a fost singura. Şi, ca să ne întoarcem la cîrcoteli, sînt mari şanse ca decizia să se întoarcă împotriva jurnaliştilor proprii, care n-ar mai avea accesul cvasi-direct de care se bucură anumiţi ziarişti la Preşedintele american.Deocamdată, comentatorii se limitează la a observa, doar, astfel de mici “şicane”. Care ar putea fi trecute cu vederea. Pentru că, în continuare, în lumea largă, primul preşedinte metis al SUA e “fenomen”. În Franţa, ţară recunoscută pentru să-i spunem “atitudinea reţinută” faţă de Statele Unite, ziarul “Le Figaro” îşi încheie un comentariu dedicat domnului Barack Obama cu o anecdotă: “Obama” a intrat în argoul studenţilor de la UCLA, din Los Angeles. “You’re so Obama” înseamnă “You’re so…cool!” Are cineva nevoie de traducere?