Comediantul Ponta.

Aţi fost vreodată la stand up comedy? Definiţia e ceva de genul: “un cineva care face comedie vorbind cu publicul. În mod normal, acest “cineva” e un comic cu un microfon.” Mai mult decît atît, publicul poate interacţiona cu comediantul. Sau poate doar să rîdă, în funcţie de talentul omului.

“Am vrut să îl bat pe Emil Boc şi nu m-a lăsat Dan Nica.” (Rîsete din sală.) “Şi, pe 1 octombrie, mi-a zis: “Victore, de ce nu te-oi fi lăsat ?” (din nou, sala ovaţionează.) “Şi acum regret, dar poate mai am ocazia” (sala e-n extaz.)

Deşi seamănă cu un scenariu de teatru, nu e. E domnul Ponta, marţi, la o reuniune a organizaţiei PSD Argeş. Domnul Ponta, cel care vrea să fie şeful suprem al PSD.

Acum, ca să închidem cercul, iată şi răspunsul premierului. “Domnul Ponta, un biet procuror comunist.” N-a răspuns la întrebarea pusă timid de o jurnalistă: “Dar nu e prea tînăr ca să fie comunist?”

Eram copil, să fi avut vreo 8 ani, cînd familia mea s-a mutat într-un cartier nou. Pe atunci, la marginea oraşului de provincie. Şantierul nu se terminase încă. Mai era noroi, canale descoperite, zone defrişate şi lăsate în paragină. Un peisaj nu tocmai primitor. Cartierul nu era departe de gară. Iar zona gării – aveam eu să aflu mai tîrziu – e o zonă unde se întîmplă tot felul de grozăvii, cam în toate oraşele. Ei bine, în cartierul ăsta a apărut o gaşcă. Îi spunea “Îngerii Negri”. Şeful găştii – un băiat de vreo 15 ani, se chinuia prin clasa a patra. Nu-i prea ieşea treaba cu învăţătura, în schimb dădea bine cu pumnul. Şi cu piciorul. Puştii îl priveau ca pe-un zeu. Gaşca lui, am aflat mai tîrziu, se ocupa cu de toate: de la spargeri pînă la bătăi.

Eu pe domnul Ponta l-am stimat. Mi-am tot spus că e un băiat deştept, că a muncit mult, că are idei, că are vorbele la el. Pînă la urmă, reprezintă, vrînd-nevrînd, viitorul. Dar imaginile de marţi mi-au produs silă. Faptul că a vrut să-l bată pe premier putea să rămînă între el şi colegii lui. Să declari asta public şi să te aştepţi la respect e, practic, imposibil.

Reacţia domnului Boc? Pe măsura provocării. “Un procuror comunist” n-are cum să fie Victor Ponta, că-i foarte tînăr. A încercat premierul să facă o glumă, dar nu prea i-a ieşit. Şi-o fi dat seama că a zis-o aiurea atunci cînd a ocolit răspunsul la întrebarea jurnalistei? Probabil, am mai văzut un răspuns asemănător la o colegă de-a dumnealui, atunci cînd un ziarist o întreba: “Dar e vocea dumneavoastră, doamnă, nu e vocea dumneavoastră pe înregistrare?” Răspunsul, cu buzele strînse într-un zîmbet nevinovat: “Mmmmmmmm….”

Pe cuvînt că mi-ar plăcea să închei aşa: “Cîtă bărbăţie, domnilor! Sînt convins că asemenea minţi luminate vor lucra pentru viitorul frumos al tării mele. Voi dormi liniştit.” Aş vrea să termin aşa, dar nu pot. Mă grăbesc să prind un loc în sală.
La comedianţi. Mmmmmm…

Advertisements