Rușinea de a fi șef în România

Citesc aici despre rușinea directorului general al CNADNR de a fi șef al acestei companii. Ce spune dumnealui? „…vă spun sincer mi-a fost ruşine că sunt directorul acestei companii, în această ţară, având în vedere cum arată starea drumului… de ce zic acestei companii pentru că această companie se ocupă de drumurile naţionale.” Domnul director a condus, înțeleg eu, o mașină pe o anumită porțiune dintr-un drum național, după care a ajuns la această concluzie dură: rușine.

Desigur, la prima vedere reacția directorului te face să te gîndești că șefii sînt și ei oameni, că au sentimente, că, uite, sînt bine intenționați și că lucrurile se schimbă în țara noastră. Ca să nu mai zic de vorba aia care umbla pe vremea comuniștilor, că “ei nu știau”…

Problema e că domnul Neaga e director CNADNR de la sfîrșitul lui august 2013! Adică de un an și 9 luni, 21 de luni, ceea ce înseamnă aproximativ 630 de zile! Vă dați seama? I-au luat 630 de zile unui director al companiei care se ocupă de drumurile din țara asta ca să-și dea seama că un drum (național) e prost! Mă întreb ce o fi făcut domnul director in celelalte aproximativ 629 de zile rămase, considerînd că i-a luat o zi să ajungă la concluzia de mai sus?

Știrea asta îmi aduce aminte ce văd, de cîteva săptămîni încoace, prin București: o neîncetată foială a polițiștilor de la rutieră, de la Otopeni prin centru și mai departe, dispuși strategic pentru a asigura trecerea în viteză a coloanelor oficiale. Pleacă președintele la o vizită împortantă, polițiștii și jandarmii se întind pe traseu, pleacă premierul într-o vizită, polițiștii și jandarmii se postează în punctele-cheie, trece coloana oficială cu sirene și girofare, șoferii stau și privesc fascinați, se întorc coloanele de la aeroport, iar trec în viteză – deși nu mai e nici președintele, nici premierul acolo.

Acum, că s-a deschis sezonul rușinii de a fi conducător în România, mă aștept la următoarea scenă: să oprească brusc coloana oficială la jumătatea drumului, să coboare președintele/ premierul din mașină și să spună: “Vai, mi-e rușine! N-am știut că sînt șoferi care trebuie să sufere din cauza noastră!”

Ori, cine știe, luați de val, să nu cumva să meargă mai departe și să observe că în această țară avem și cerșetori, că sînt oameni ale căror drepturi sînt încălcate zilnic, că sistemul sanitar e la pămînt, că bugetul învățămîntului e doar o cifră frumoasă, că politicienii au grijă mai întîi de ei și apoi de mamele lor, că sînt și români care i-au votat iar acum trăiesc o crudă dezamăgire.

Și care abia dacă ar mai avea puterea să spună “mi-e rușine…” Rușinea, ca medicament național…

Premierul Boc, cel mai tare de pe Google

Premierul a dat, din nou, lovitura. Imaginaţi-vă puţin: a deschis calculatorul, a introdus parola, s-a conectat la internet, a deschis Google şi a tastat: “salariul guvernatorului BNR”. Pînă aici, totul în regulă. De aici, a început munca: nu mă credeţi? Căutaţi voi pe Google şi-o să găsiţi vreo 209 mii de rezultate. Ah, cîte bătăi de cap…

Am încercat să fac acelaşi lucru ca domnul prim-ministru. Primul rezultat: “Salariul guvernatorului BNR nu poate fi cel mai mare salariu din sistemul public, nefiind plătit de la buget.” Bun.. dar nu-mi foloseste la nimic. Mai caut. O ştire din 2008: “Isărescu şi-a pus salariul la secret. Conducerea Băncii Naţionale, în frunte cu guvernatorul Isărescu, refuză să-şi mai treacă în declaraţia de avere salariile şi scrie, la unison, „conform fişei fiscale“. Agenţia de Integritate spune că este ilegal.” Oare ce-o fi gîndit premierul? Să caute pe Google “fisc”? Probabil… Totuşi, ştirea trebuie că l-a lămurit, măcar în parte. În 2007, guvernatorul declarase un cîştig lunar de 7.400 de euro. Indiciu important, zic eu, dar nu te poţi baza pe asta, nu? Aşa că premierul, perseverent, a mers mai departe.

“Guvernatorul BNR, în competiţie cu preşedintele ţării pe salariu.” Din nou, referire la declaraţia din 2007. Alta: “Salariul lui Isărescu nu intră în liga bancherilor centrali. Aproximativ 90.000 de euro în 2007.”

Google mă duce direct în 2009: “Salariul şefului statului, al Guvernatorului BNR sau al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) ar putea fi cel mai mare din grila de salarizare.” Fără cifre. Nu e bună.

Altă ştire. De anul ăsta: “Mugur Isărescu are cel mai bun job din România. Potrivit ultimei declaraţii de avere care conţine şi veniturile guvernatorului BNR, din noiembrie 2007, venitul anual încasat de Mugur Isărescu era de 297.722 lei, adică 24.000 lei (peste 7.000 euro) pe lună. În ultimii ani, Mugur Isărescu şi-a trecut la secret veniturile, completînd rubrica venituri din declaraţia de avere cu textul „conform fişei fiscale“. Măi, Google, da’ acum, acum, cît cîştigă??? şi-o fi spus premierul, scărpinîndu-se în barbă.

Mda, confuz. Mai căutăm. Încă o notiţă din 2008, cînd guvernatorul şi-a trecut salariul “la secret.” Mă mai întorc puţin în timp, în 2007: “Guvernatorul Băncii Naţionale a achiziţionat anul acesta un apartament de 110 mp în Bucureşti, pentru care a plătit aproape 200.000 de euro. Credit ipotecar, la Volksbank.”

În sfîrşit, găsesc o prezentare serioasă (şi sînt convins că şeful guvernului a făcut exact la fel, şi s-a bucurat la fel de tare ca mine. Parcă-l văd sărind în sus de bucurie): data naşterii, locul, activitatea profesională, date despre viaţa personală. Şi, normal, dilema financiară: “”Mugur Isărescu are un salariu de cîteva mii de euro ca guvernator la BNR. Deţine, împreună cu soţia, cîteva hectare de teren la Gruiu (Ilfov) şi Drăgăşani, un apartament în Bucureşti şi două case la Gruiu şi Drăgăşani. Mai are un autoturism Eagle şi o barcă cu motor Delta, plus diverse bunuri în valoare de cîteva zeci de mii de euro.” (Desigur, şeful guvernului României a trecut, aşa cum am trecut şi eu, de la extaz la dezamăgire cruntă. Nici o cifră… auzi acolo, un salariu de cîteva mii de euro”. Păi?)

Acum, să stabilim un lucru. Eu sînt convins că şeful suprem din Palatul Victoria e un om hotărît. Şi foarte insistent. Şi deştept, şi are şi răbdare. Şi multe alte calităţi care mie îmi lipsesc. Pentru că eu m-am oprit din căutat. Am eliminat alte cîteva zeci, poate sute de rezultate. Căutarea mi-a luat peste o oră. M-am plictisit, recunosc. Şi am mai mult timp decît premierul – cel puţin teoretic. Dar, cine ştie, poate găsesc alt mod de a-l umple. Totuşi, nu-mi place să rămîn cu regretul că nu mi-am făcut treaba. O să-mi calc mîndria în picioare…

Aşa că, domnu’ Boc, hai, vă rog eu frumos, cum aţi căutat, dom’le, pe Google de i-aţi găsit salariul domnului Isărescu? Trebuie să aveţi dumneavoastră un secret…