Ce-o să facă Primăria

Ştiu, am eu un fix cu parcările. Şi cu drumurile. Ştiu. Şi mai am cîteva fixuri, dar nu vi le spun.

Februarie trist în Bucureşti. Centru, adică la Ateneu. Mă strecor cu maşina pe o stradă desfundată. Reuşesc să evit cîteva gropi pline cu o apă mocirloasă. Pe unele, chiar n-am cum. Îmi amintesc o caricatură de prin “Urzica”, de pe vremea cealaltă. Un şofer beat oprit de miliţian. “De ce bei, tovarăşe?” “Tovarăşe miliţian, cum altfel să evit gropile??”

În parcare la Ateneu. Ochesc un locşor liber. Cîteva manevre şi-o înjurătură din partea şoferului din spatele meu. Reuşesc să mă parchez. Veşnica domnă-verde-fosforescent vine spre mine. N-aş putea să îi înşel vigilenţa. Ea ştie de ce e acolo!

“- Cît?

– Păi depinde cît staţi. Cît staţi?

– Nu ştiu. Mă duc la restaurant.”

Mi-am descoperit în ultima vreme o plăcere nebună de a vorbi cu funcţionarii, cu doamnele de la Poştă, cu paznicii. Descopăr, astfel, puncte de vedere aparte. De cele mai multe ori, halucinante. Mă amuză dar îmi oferă şi perspective noi. E adevărat, de multe ori mă repet. De data asta sigur m-am repetat. Mai avusesem o discuţie cu o-doamnă-verde-fosforescent pe la sfîrşitul anului trecut. Dar în altă parcare.

“- Auziţi, dar îmi spuneţi şi mie… de ce trebuie să plătesc parcarea?”

– Păi cum adică? E parcarea primăriei.

– Şi ce face primăria pentru parcarea asta?

– Nu se vede? Eu de ce-s aici: cu pelerina, cu tichetele…”

Amănunt important: plouă. Doamna-verde-fosforescent are o umbrelă portocalie. Cu sigla PD-L.

“- Ce umbrelă frumoasă aveţi…”

Mă priveşte reticent, pe sub umbrelă. Lumină portocalie.

“- Păi dacă-i gratis, domnu’. E gratis. Mi-a dat-o la alegeri.

– E frumoasă, insist eu…

– E pe gratis. Mi-a zis mie cineva “nu ţi-e teamă cu umbrela asta?” Păi de ce să-mi fie, de parcă io-s vreun mare politician.

– Auziţi, dar totuşi, ce face Primăria pentru parcarea asta?

– Primăria o să facă. O să traseze, o să.. cureţe.” Şi-mi arată, pe jos, viitoarele locuri trasate şi curăţate.

Pînă atunci, nu uitaţi de tichet. E doar 1,50 ora. Aproape gratis. Ca şi gunoaiele pe care le-a scos la iveală soarele ăsta pe care l-am tot aşteptat.

Advertisements