Micul îndrumar al publicitarului amator

Nu lucrez pentru o agenţie de publicitate. Şi nu prea cred că o voi face vreodată – ca angajat, vreau să spun. Dar am avut de-a face, de cîteva ori, cu “clienţi” care vor “un serviciu”. Adicătelea un filmuleţ de prezentare, un text, o voce, o poză, o atenţie. N-o să zic că-s experimentat, dar experienţele mele mă fac să cred că lucrurile nu vor merge niciodată ca unse.

În continuare, iată cîteva lucruri pe care le-am observat:

1. Clientul spune, întotdeauna, că nu se pricepe, de aia te cheamă pe tine.

2. La prima întîlnire, clientul este întotdeauna drăguţ. Şi extrem de fericit cînd îţi aude ideile.

3. Tot la prima întîlnire, clientul ştie ce mesaje vrea să transmită. Şi îţi cere ca aceste mesaje să se regăsească neapărat în produsul la care lucrezi.

4. La aceeaşi primă întîlnire, clientul îţi dă impresia că, deşi are foarte puţin timp la dispoziţie, e gata să ţi-l pună la dispoziţie pe tot, ba chiar să renunţe la absolut tot ce are de făcut în acea zi. Aşa, de dragul tău.

5. Ca să se asigure că mesajul pe care vrea să îl transmită e bine înţeles, clientul îţi va cere, după caz, să îl înregistrezi cu reportofonul sau să îl filmezi. Atunci începe să ţi se clatine convingerea că domnul client ştie ce vrea. Sau că ar înţelege că un interviu de 15 minute, la care ar trebui să mai adaugi încă vreo 10 asemenea, n-au cum să încapă într-un filmuleţ de prezentare de 10 minute. În nici un caz…

6. Dacă trebuie să vorbeşti cu mai mulţi oameni din firmă, vei descoperi repede că PR-ul nu şi-a făcut treaba. Adică nu i-a pregătit în nici un fel. Nici unul dintre ei nu ştie ce să spună. Iar atunci cînd se pornesc, nu se mai opresc.

7. Totuşi, vei pleca de la prima întîlnire fericit. Şi cu o idee clară în cap. Ştii ce ai de făcut.

8. Te vei apuca repede de treabă. Clientul are nevoie de o dovadă a muncii tale cît mai curînd. De exemplu, filmezi marţi şi-ar vrea filmul vineri. Bine, nu se poate? Sîmbătă….????

9. Cu avînt muncitoresc, îţi termini treaba înainte. Mîndru, le trimiţi produsul.

10. Prima reacţie a clientului va fi, întotdeauna: “Uau!!!!!” Atenţie! E nasol…

11. După un timp, care poate fi între două zile şi cinci, vine şi feedback-ul. De data asta, oficial. Cu cîteva observaţii de la top-management…

12. Primele observaţii îţi dovedesc că “mesajele acelea extrem de importante, ce trebuie neapărat să se regăsească în produs” nu mai sînt chiar aşa de vitale. Şi începi să tai, să schimbi, pe ici, pe colo, în punctele esenţiale. Retrimiţi lucrarea la revăzut. Revine cu noi observaţii, după încă puţin timp, neapărat într-o zi în care te vei convinge că nu mai au ce să schimbe şi te vei hotărî să ieşi într-un bar. Feedback 2 vine “după o şedinţă de 5 ore, cu PR-ul, şefii departamentelor, reprezentanţii sub-comisiilor şi, normal, Top-managementul.” În cel mai bun caz, concluzia e: “filmul/ textul/ fotografiile dumneavoastră NU ne reprezintă. Calitatea produsului denotă neînţelegerea mesajelor pe care vrem să le transmitem.” Moment pentru un şir lung dintr-un singur cuvînt ce începe, şi într-o limbă, şi în alta, cu “F”. Din partea ta. “Bine, nu mai merg la bere.”

13. Aici începe prudenţa. (De ce nu am făcut aşa de la început???? Cretinule!) Un prim draft. Un al doilea, al treilea, feedback 3, feedback 4, 5 şi 6. “Bun, îi dăm drumul aşa? Daaaaa… e perfect!!” Pe naiba! Să nu credeţi asta. Sfîrşitul procesului e aşa: “Excelent, excelent! Credeţi că am putea modifica, puţin, la început?”

Vlad mi-a trimis, în urmă cu cîteva zile, un filmuleţ. Zice că aşa e peste tot.

În concluzie, dragi publicitari profesionişti, nu aş vrea să fiu în locul vostru!

Pînă la urmă, clientul se pricepe…